Sa ne distram pana crapam - Danut Cucu

In memoria parintilor
Acum, la 60 de ani, imi dau seama ca viata a trecut repede, lupta pentru existenta fiind cea care m-a marcat in ultimii 40 de ani. Oricum insa, am avut o viata placuta, plina de miniaventuri simpatice, dandu-mi silinta sa mi-o fac cat mai atractiva, chiar in conditiile impuse la momentul respectiv de calitatea societatii in care am trait.

Necrolog Dan Cucu

Nascut la Buzau, la 17 august 1956, Dan Cucu a avut o viata placuta in familie si alaturi de prieteni in Avrig, Sibiu si Brasov. A primit o educatie foarte buna, absolvind liceul teoretic in Brasov si apoi Facultatea de Stiinte Economice din Cluj.

Dupa ce a lucrat sase ani ca economist la fabrica de ciment Temelia si apoi la Oficiul National de Turism Carpati in Brasov, a parasit Romania, satul de binefacerile socialismului, cu destinatia Germania, unde a muncit, a invatat,
s-a integrat si s-a distrat timp de mai bine de 30 de ani, atat acolo, cat si in Europa, SUA, Australia, Noua Zeelanda, Canada si, bineinteles, in Romania, alaturi de parinti si de prieteni. I-au placut artele, indeosebi muzica pop. Vorbind engleza si germana, a citit carti din multe domenii, inclusiv din cel politic, datorita faptului ca a fost convins de preceptele partidelor de dreapta.

Fiind luptator din fire, a rezolvat multitudinea de probleme cu care a fost confruntat, neuitand de unde a plecat si ajutand la nevoie pe unii dintre cei aflati in impas. In anul 2005, satul de politica islamisto-comunista a guvernelor germane, a inaintat actele pentru emigrare in Canada. Apoi, dupa dobandirea cetateniei canadiene, a redobandit cetatenia romana.

Desi a fost toata viata un admirator al femeilor, nu a fost casatorit si nu a avut copii, considerand ca sunt destui cei care sufera in saracie si mizerie
intr-o societate incapabila de a oferi un trai decent nici macar celor care muncesc, pe fundalul unei ideologii marxiste bazate pe sistemul corectitudinii politice impotriva rasei albe si a crestinilor.

Pentru cei ce l-au cunoscut, el ramane in amintire ca un tip jovial, plin de umor, gata de actiune, un tip care a fost de parere intotdeauna ca viata trebuie traita din plin, in fiecare zi.

Deoarece parintii au decedat, putinele rude ramase, respectiv cei cativa prieteni in viata ii vor simti probabil un timp lipsa la minipetrecerile lor.
El si-a luat ramas-bun de la aceasta lume si a lasat insa tuturor un mesaj important inscriptionat pe monumentul funerar: „Va astept!“.