Sa fi fost totul o mare pacaleala? - Iulian Fruntasu

 „Indraznesc sa afirm ca intre poezia lui Fruntasu si «corpul ei sensibil ca un nerv dezgolit speriat de insasi existenta lumii inconjuratoare» exista o armonie perfecta; ca, in ultima instanta, poezia este anume «o reflectare invers proportionala a corpului». Ca unul care a invatat lectia barthiana («Locul cel mai erotic al unui corp nu este oare acolo unde imbracamintea se casca?»), poetul isi va imbraca Beata in… marsupiu si va pasi cu dreptul, ba nu, cu ambele picioare – ca un cangur sadea! – in literatura.” - Em. Galaicu-Paun

     Fragment din cartea de poezii:

  "Iorganul

  O, voi, cei care radeti acum
  cu dantura perfecta si ochii
  stralucitori, cum se
  intampla
  ca zambetul va dispare
  cand ma vedeti in fata voastra
  asa cum sunt -
  modesta si necrutatoare? 
 
  Pamantul, dragii mei, pamantul,
  greu ca iorganul din lana
  al bunicii, va acoperi
  corpurile fragede si umile
  in ultima zvacnire
  care a inteles
  ca, totusi, am venit,
  da, iata, am venit,
  dupa voi,
  amaratilor..."