Rugaciuni din credinta ortodoxa culese din manuscrise si carti vechi

Sfântul Marcu Ascetul spune: "Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când îl vei uita, Domnul să-şi aducă aminte de tine". "Rugăciunea neîncetată presupune să ai mintea pururea lipită de Dumnezeu cu multă dragoste şi cu dor, să atârni cu nădejdea de Dumnezeu şi să te încrezi în El în orice ai face şi ţi s-ar întâmpla". Acesta este raspunsul Sfântului Maxim Mărturisitorul, din care înţelegem că, de fapt, rugăciunea nu e o simplă repetare a unor cuvinte, ci este o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, o stare în care simţi că esti lipit de Acesta cu gândurile tale, că atârni de El, că ai nadejde în El, că te încrezi în Dumnezeu în orice ai face şi ţi s-ar întâmpla. De fapt, ce este rugăciunea? Rugăciunea este legătura omului cu Dumnezeu. Cine se roagă vorbeşte cu Acesta, cu sfinţii, cu îngerii, cu Maica Domnului. Rugăciunea este fapta cea mai mare a lumii, căci ea este cauza tuturor bunătăţilor. Rugăciunea este arma omului, sabia Sfântului Duh, călăuza, soldatul de lângă om, cel care se luptă alături de el cu diavolul, este însoţitor. Rugăciunea este ajutorul care rămâne omului şi după moarte. Când ne rugăm lui Dumnezeu, când dialogăm cu El, când Îi spunem păsurile noastre şi Îl rugăm să ne ajute în necazurile noastre, se cuvine să lepădăm din minte toată grija cea lumească, aşa cum se cântă în biserică imnul heruvimilor, în timpul ieşirii cu Sfintele Daruri. Când ne rugăm, trebuie să ne punem grijile lumeşti într-o traistă, pe care să o agăţăm la uşa casei noastre, iar după ce terminăm de făcut rugăciunea, ne putem lua din nou traista cu griji. Să cugetăm numai la Dumnezeu. Să nu ne rugăm numai cu buzele, iar mintea să fie departe de cuvintele rugăciunii. Rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu inima curată. Unde şi când ne putem ruga? Răspunsul la această întrebare este extrem de simplu: pretutindeni, pe stradă, în tren, în autobuz, la şcoală, la birou. Un loc potrivit pentru rugăciune este Biserica, în care oamenii, mai ales locuitorii oraselor din ce în ce mai gălăgioase şi mai agitate pot găsi liniştea şi pacea necesare pentru a putea să-şi înalţe sufletul la Dumnezeu, să afle odihna sufletului lor, să-şi limpezească gândurile, pentru a primi puterea necesară să poată suporta greutăţile vieţii împovărătoare ale civilizaţiei noastre. Rugăciunea ne ajută şi ne influenţeaza cu adevarat vieţile numai atunci când devine un obicei. Epictet spune: "Gândeşte-te la Dumnezeu mai des decât respiri", iar Domnul nostru Iisus Hristos spune: "Să vă rugaţi neîncetat". Setea de rugăciune ar trebui să capete o importanţa deosebită în vieţile noastre. Prin rugăciune, omul merge la Dumnezeu, iar Dumnezeu vine la om. Rugăciunea nu trebuie înţeleasă ca pe un act pe care-l săvârşesc numai oamenii ignoranţi, needucaţi, slabi de înger, săraci sau bolnavi. Nitzsche spunea că este ruşinos să te rogi. O afirmaţie mai greşita nu există, deoarece a te ruga nu este cu nimic mai ruşinos decât actul de a mânca sau de a respira. Omul are nevoie de Dumnezeu aşa cum are nevoie de hrană şi de oxigen. Prezbitera CRISTINA ELENA TÂRLESCU Bucuresti 2011