Rodica Ojog-Brasoveanu. 320 de pisici in Cimitirul Bellu - Lilia Calancea

„Inca din liceu am fost terorizata de matematica, pe care mereu am considerat-o o materie infama si nu intelegeam sincer de ce era acceptata in programa de invatamant. Si, ca si cum dificultatea materiei nu era suficienta, in fata noastra trona profesoara – o femeie a carei infatisare sobra nu facea decat sa-i reflecte sufletul. De fiecare data, cu o voce lipsita de caldura, repeta ca pe-o dogma: «Nu poti fi medic, avocat, jurnalist sau actor bun daca nu deslusesti tainele acestei stiinte divine». Dar mie aceasta «stiinta divina» imi parea mai degraba o zeitate cruda si distanta, care cerea sacrificii de neinteles.
Asadar, pentru primul meu personaj literar, care s-a bucurat imediat de un enorm succes, m-am inspirat de la profesoara mea de matematica, spaima a nenumarate generatii de liceeni, care era ferm convinsa ca lumea incepe si se sfarseste cu matematica. Era neinchipuit de exigenta, facea adevarate crize de isterie la ineptiile unor elevi si in special la ale mele, eu fiind, fara doar si poate, o nulitate in lumea cifrelor.
Concret, maiorul Tutovan. Prenumele, Minerva, divin. La fel ca materia, cum altfel? Cheia succesului mi-o pot lamuri doar partial. Primo, ca n-am fost singura terorizata, am fost mii – Doamne, pazeste-ne somnul, o mai visez si azi! E o razbunare subtila – se simte, nu-i asa? – sa faci din tortionarul din liceu un personaj literar caraghios, desi cu mintea brici. Secundo, orice tortionar are nevoie de o victima pe care sa o destabilizeze si sa o alimenteze constant prin frica si un nesfarsit complex de inferioritate. Dobrescu c’est moi!”

Rodica OJOG-BRASOVEANU, supranumita de criticii vremii „Agatha Christie a Romaniei”, s-a nascut pe 28 august 1939, intr-o familie instarita din Bucuresti. Primele clase le-a urmat la scoala „Maison des Francais”, iar in perioada 1948-1955 a facut Liceul „Domnita Ileana”. S-a inscris la cursurile Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, dar ca urmare a participarii la protestele studentilor de solidarizare cu miscarile revolutionare din 1956, de la Budapesta, a fost arestata si exmatriculata, fara dreptul de a se mai inscrie la orice alta facultate din tara. Dintr-un capriciu existential, s-a casatorit cu Bebe Gaspar, un aristocrat neamt, dar traiul la castel o plictisea si nu-i domolea dorinta de a fi din nou studenta. Dupa divort, a intrat in campul muncii si dupa un an de reabilitare la fabrica de medicamente „Galenica” i s-a permis sa studieze din nou. S-a inscris la cursurile Facultatii de Drept din Iasi, iar drumurile intre orasul natal si cel universitar au mijlocit intalnirea cu marea sa iubire, Cosma Brasoveanu, care va fi si cel ce o va indemna sa scrie. Dupa terminarea studiilor, s-a inscris in Barou, unde a lucrat timp de sapte ani, dar fara prea mare tragere de inima. In urma unei discutii avute cu sotul sau si dupa un pariu de nerefuzat, Rodica Ojog-Brasoveanu a scris primul roman, Moartea semneaza indescifrabil (1971). Procesul de creatie si succesul neasteptat au determinat-o sa renunte la cariera de avocat si sa devina scriitoare cu norma intreaga. Cartile ei s-au vandut atat de bine, incat si-a putut permite o viata extravaganta, de lux si excese. A reusit sa isi reinventeze opera de fiecare data si doar pierderea lui Cosma Brasoveanu, omul care a crezut in potentialul ei de scriitoare, a dat-o peste cap o vreme. Timp de 20 de ani, Rodica Ojog-Brasoveanu a trait mai mult izolata de lume, in scris si in amintiri. La 2 septembrie 2002, s-a stins din viata, la numai 63 de ani, in urma unor complicatii la plamani si la inima.

RECENZII