Rezervatia de ingeri - Emil Brumaru

„S-a scris destul si dulceag despre utopia omului-inger. Emil Brumaru prefera blasfemia ingerului-om. Dar e oare vorba, intr-adevar, de o blasfemie? Poate poetul, care nu gindeste in concepte, ci «in fluturi», sa faca vreun rau puritatii? Poate fi «nerusinata» pasiunea sa pentru lumea creata, in speta pentru jumatatea feminina a creatiei, cata vreme ea culmineaza in bucurie supra-mundana, veneratie si simt al miracolului? Poate harul sa fie vulgar? Versurile lui Emil Brumaru imi dau, intotdeauna, o tonica certitudine: certitudinea ca trupul, cu splendorile si mizeriile lui, e facut, impreuna cu lumea insasi, sa fie salvat prin frumusete; cu alte cuvinte, ca trupul e ingaduit, mai mult decat credem, de ostirile ceresti. Nu stiu daca Emil Brumaru va ajunge in Rai, dar sunt sigur ca i se va da voie sa contemple, ca expert, voluptatile lui, fie si privind pe gaura cheii...“ (Andrei PLESU)

 

„Interesant mi se pare ca aceasta poezie a concretului, cu sugestii olfactive si tactile, este, in acelasi timp, si o poezie a suavului dematerializat, a efluviilor celor mai subtile. Ingerii ratacesc printre legume.“ (Nicolae MANOLESCU)

 

„Acest inger e parca o intrupare diafana a copilariei insesi. Totul e moale, usor, parfumat, facut dintr-o substanta plutitoare, intre fum si puf, reactualizind acea senzatie particulara, complexa, inefabila pe care i-o da copilului leganarea sitei prin care se cerne faina matasoasa. Semnificativ e faptul ca ingerul «vibreaza» intre lucruri, «fara sa vada, fara sa auda», infiorat numai de mireasma dureroasa a unui crin.“ (Matei CALINESCU)

 

„Intr-un sens mai adanc, franciscanismul absolut (facandu-si frate pana si melcii, furnicile sau paianjenii) implica angelismul. Mesagerii celesti devin prezente intelese de la sine intr-o lume a moliciunilor, blandetilor si suavitatilor. Ca ingerii lui Brumaru se lasa atrasi in pacat de fiicele oamenilor nu trebuie sa ne mire. Ei au avut aceasta aplecare de la facerea lumii, conform ereziei catare (v. Geneza 6, 1). In plus practica un erotism de o nerusinare paradiziaca. E o zbenguiala voioasa si inocenta a unor trupuri goale, bucalate si roze de copii cu aripi albe, pufoase, asa cum o figureaza imageria celesta traditionala. Necenzurandu-si nici el libidoul, lasandu-l sa-si manifeste senin impulsurile dintr-o faza infantila, poetul este la randul lui un «inger» - cum o afirma adesea. Fireste, aceasta natura aparte i-o dau si alte insusiri.“ (Ovid S. CROHMALNICEANU)

 

EMIL BRUMARU, unul dintre cei mai importanti poeti romani contemporani, s-a nascut la 1 ianuarie 1939 in comuna Bahmutea (Mihailovca), judetul Tighina, Basarabia (azi in Republica Moldova). Dupa studii la Scoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu" (actualul Colegiu National) din Iasi, a urmat cursurile Facultatii de Medicina din acelasi oras, absolvind in 1963. In perioada 1963–1975 a fost medic in comuna Dolhasca, judetul Suceava, loc esential in imaginarul operei sale, pe care l-a numit in corespondenta „rezervatia naturala de ingeri". S-a dedicat apoi scrisului, in paralel cu activitatea de corector (1983–1989) si redactor (1990–1996) la revista ieseana Convorbiri literare. A debutat cu poezii in revista Luceafarul (1967), apoi editorial in 1970, cu doua volume de poezie, Versuri (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut) si Detectivul Arthur.

Scrieri: Julien Ospitalierul (1974), Cantece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul indragostit (1980), Ruina unui samovar (1983), Dintr-o scorbura de morcov (1998), Poeme alese. 1959–1998 (2003), Opera poetica (2003, 2005 – ed. revazuta si adaugita), Fluturii din pandispan (2003), Cersetorul de cafea. Scrisori catre Lucian Raicu (2004), Infernala comedie (2005), Submarinul erotic (2005), Commedia dell'Arte (online, 2005, 2006), Dumnezeu se uita la noi cu binoclul (2006), Cantece de adolescent (2007), Povesti erotice romanesti (volum colectiv, 2007), Ne logodim cu un inel de iarba (carte-obiect, 2008), Povestea boiernasului de tara si a fecioarei... (2008, 2012 – ed. adaugita), Opere I. Julien Ospitalierul (2009), Opere II. Submarinul erotic (2009), Basmul printesei Repede-Repede (in colaborare cu Veronica D. Niculescu, 2009), Opere III. Cersetorul de cafea (2012). La Editura Humanitas a publicat Poezii (carte la borcan, 2003) si a contribuit la volumele colective Cartea cu bunici (2007) si Intelectuali la cratita (2012). In perioada 1992–2009 a detinut o rubrica saptamanala in Romania literara („Cersetorul de cafea"), avand de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici in Ziarul de Iasi („Gulliver"), Cronica, Plai cu boi, Suplimentul de cultura („Dumnezeu se uita la noi cu binoclul", „Crepusculul civil de dimineata", „Diabloguri"– impreuna cu Veronica D. Niculescu) etc. A obtinut numeroase premii, printre care Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu" pentru Opera Omnia (2001) si Premiul „Gheorghe Craciun" pentru Opera Omnia acordat de revista Observator Cultural (2011). Poemele sale au fost incluse in antologii din Romania, Germania, Franta, Anglia, Suedia, S. U. A.