Retete noi si leacuri inedite folosite de Maria Treben. Contine elemente biografice

Am cunoscut armonia desavarsita si am indurat atacuri taioase impotriva persoanei mele. Dar aceste situatii contradictorii le-am invins datorita milei lui Dumnezeu fara sa ma pierd. Mi-am dat seama ca omul poate invata numai din esecuri si ca sufletul si trupul fac o unitate.
In fara de vizite ocazionale la dentist, nu a trebuit niciodata sa merg la doctor sau sa iau medicamente. In gradina binecuvantata a lui Dumnezeu am gasit toate leacurile naturale, care m-au ajutat sa-mi mentin sanatatea.

În aprilie 1986 în Elveţia, cu ocazia a şapte conferinţe, am putut prezenta publicului cartea mea. S-a făcut o vânzare enormă.

În scurt timp am ajuns pe lista bestsellerurilor în Elveţia. Printre altele am putut vorbi despre cartea mea şi în St. Gallen. Aş vrea să redau fragmente din această conferinţă.

Vă salut din toată inima şi vă mulţumesc din suflet, înainte de toate, pentru faptul că m-aţi primit cu atâta simpatie. Nu de mult am discutat cu o doamnă tânără din Elveţia despre felul cum am fost primită aici cu braţele deschise. Ea mi-a răspuns:

„Dar, Doamna Treben, asta-i normal, doar sunteţi de-a noastră. La noi în Elveţia lumea vă consideră ca o persoană dintre noi". Şi pentru aceasta vă mulţumesc mult.

Sunt atâtea lucruri despre care aş vrea să vă vorbesc. Dar această o oră şi jumătate este prea scurtă. De aceea aş vrea să vă prezint noua mea carte. Acolo veţi găsi tot ce merită ştiut despre plante.

Cu ceva timp în urmă cineva mi s-a plâns de o tuse care nu mai vroia să treacă.

O felie de lămâie, o linguriţă plină de zahăr candel brun şi o ceaşcă de apă se pun la fiert, se lasă să se ridice de două-trei ori, apoi amestecul se ia de pe foc şi se pune imediat în el o linguriţă plină de cimbrişor şi una de pătlagină îngustă. Se lasă să se pătrundă bine, cam o jumătate de minut. Dacă citiţi undeva că infuziile se lasă 10-15 minute, este greşit, deoarece după atâta timp în ceai nu mai rămâne nimic folositor. În primul rând se închide la culoare; vrem să bem ceaiuri frumoase, deschise la culoare. În al doilea rând, dacă le lăsăm 15 minute să se extragă, nimicim toată puterea de vindecare. Dacă îl preparăm corect, acest ceai de tuse este minunat şi ar fi bine să-I preparăm proaspăt de fiecare dată, chiar din oră în oră. Soacra mea a murit la 96 de ani. Odată, pe când avea cam 92 de ani, s-a îmbolnăvit de o tuse foarte persistentă. I s-a spus că ar trebui să se interneze la spital, ca nu cumva să facă pneumonie." Pe bunica noastră nu o las nicicum să intre în spital" am spus. „Ea o să se facă bine aici, acasă. Tocmai că în spital ar putea să se îmbolnăvească de pneumonie". Aşa că am început tratamentul cu ceaiul de cimbrişor şi păt1agină îngustă, pregătit după cum v-am descris. În prima zi nu i-am dat nimic de mâncare, doar acest ceai la fiecare oră. De fiecare dată ea îmi spunea mulţumită: "Cât de bine îmi face!" După trei zile putea deja să stea cu noi la masă şi se simţea bine. Acest ceai este minunat.

O femeie din Bavaria de Sus îmi scrie nu de mult: „Vă mulţumesc din suflet pentru cartea despre leacuri. Cu ajutorul ei m-a ajutat Dumnezeu să scap de multe boli. Laba picioarelor trebuia fi amputată, cu nervii eram la pământ, am încercat de nenumărate ori să mă sinucid. Am cancer la limbă, varice, şi sufăr de inimă. Toate sunt acum spre vindecare. Dintr-un om bolnav şi disperat, am devenit un om nou. Sunt iarăşi mulţumită şi fericită. Pentru aceasta, să vă binecuvânteze Dumnezeu" – Rosina Maibert.

Aici o altă scrisoare: „Am ajuns la marginea prăpastiei vieţii mele. Pe 11 ianuarie vroiam să mă otrăvesc. Eram ferm hotărâtă. Ştiu că o asemenea faptă este un păcat capital, dar nu mai vedeam nici o altă ieşire. Deja de şaptesprezece ani şi jumătate sufăr de o pielonefrită cronică recidivantă. Am încercat toate antibioticele şi preparatele sulfamidice. Dar boala era rezistentă la toate. A fost şocant pentru mine când mi-am dat seama de acest lucru. Am îndurat nişte ani infernali, plini de suferinţe, dureri, depresie.

Acum circa un an şi jumătate am primit ceva ca o iluminare. O cunoştinţă de-a mea m-a sfătuit să iau ulei de terebentină. Starea mea se îmbunătăţea văzând cu ochii. Dar cu timpul trebuia să iau cantităţi din ce în ce mai mari de ea, dacă vroiam să am perioade fără dureri. Nu era deci o soluţie definitivă pentru mine, mai ales că aveam diarei groaznice şi vomam foarte des. Am ajuns să iau cinci şase linguri de ulei de terebentină pe zi şi nici nu-mi dau seama cât de mult a dăunat organismului acest lucru. Nici nu îmi păsa, pentru că nu mai puteam suporta durerile. În data de 8 ianuarie m-am trezit noaptea la trei cu dureri infernale, cu toate că luasem cinci linguri în ziua precedentă. Mi-am dat seama cu stupoare că nu mă mai ajuta nici acest leac. În panica în care am căzut, m-am hotărât să-mi pun capăt zilelor. Nu mai era de trăit. A doua zi, când starea mea disperată ajunsese la culme, tocmai când ieşeam cu soţul din casă, am primit o scrisoare de la o verişoară din RDG, care urma să-mi aducă schimbarea decisivă în viaţă. Îmi scria foarte agitată că a citit din întâmplare cartea „Sănătate din farmacia Domnului" şi mă sfătuia s-o cumpăr neapărat şi urgent. Cu o seară înainte o vânzătoare, o cunoştinţă de-a mea, mi-a scris exact acelaşi titlu de carte pe un bileţel, pe care l-am şi căutat imediat în buzunarul de la haină. A rămas uimit şi soţul meu când l-a văzut. Imediat am înţeles că era un semn ceresc care îmi arăta drumul de urmat.

Din cuprins:
Cum sa prevenim bolile
Plante medicinale si leacuri de casa
Ingrijirea corporala
Bucataria Mariei Treben
Conferinta Mariei Treben