Regele fluturilor - Florin Giurca

PRP: 40,00 lei (-30%)

Diferență: 12,00 lei

Disponibilitate: stoc indisponibil

alertă stoc

Autor: Florin Giurca

ISBN: 9786069960998

Editura: Coresi

Anul publicării: 2017

Categoria: Literatura Romana

DESCRIERE

Romanul Regele fluturilor de tanarul scriitor roman Florin Giurca demonstreaza ca autorul are un indelung exercitiu al scrisului. Florin Giurca este la al doilea roman si are la activ nenumarate povestiri in genurile SF, fantasy si horror publicate in mai multe reviste.

Citeam seara pana mi se inchideau ochii de somn. [...] Duminica, dupa micul dejun religios, compuneam scrisori disperate catre Margot, prin care ii descriam in cele mai sumbre culori suferintele prin care treceam. Ea era singura mea nadejde, singura mea raza de soare, etc, de la care asteptam binecuvantarea. Gandul la ea, in cele mai crancene momente ale existentei, ca o aripa de porumbel, ca o fluturare de inger, nu-i asa, sa-mi coboare la tample alinarea…
Scrisorile mele se pare ca au avut asupra lui Margot un efect neasteptat, la care nu ma gandisem niciodata, pentru ca, in lipsa oricarui raspuns de la ea, toata corespondenta asta mi se parea un simplu exercitiu literar si atat. Departe de mine ideea de a o chema sa ma viziteze la cazarma, eu pur si simplu ma confesam. Voiam sa fiu ascultat, voiam ca cineva sa-mi ia o parte din greutatea de pe suflet, si imi imaginam, scriind, cum Margot imi desface scrisorile cu briceagul, cum le citeste la lumina lampii si apoi cum le arunca in soba, in timp ce de afara se aud colindele de Craciun. Dar, macar vreme de cinci minute, cat le-a tinut in mana, s-a gandit la mine. Stateam asa, intins in pat, sub plapuma, cu cartea de rugaciuni adventiste in maini si cu veioza la cap, cu gandul la Margot, ascultand suieratul molcom al gazului metan ce ardea in soba.
Margot intrase insa intre timp la facultatea de Petrol si Gaze din Ploiesti, fara ca eu sa stiu asta, si cum ii scriam pe adresa de acasa, se explica astfel lipsa oricarui raspuns din partea ei. Mama ei, vazand cum se aduna teancul de scrisori de la mine, la un moment dat le-a facut pe toate colet si i le-a trimis prin posta, la camin, unde statea.
Lectura intr-o singura repriza a celor zece sau cincisprezece scrisori lacrimogene probabil ca a miscat-o pe Margot pana intr-atat, incat, dupa ultimul examen din sesiunea de iarna, s-a suit in troleibuz si a coborat hotarata la poarta unitatii militare unde eu imi toceam genunchii si coatele vestonului executand culcat – drepti in noroi. Asa se face ca seria de cincizeci de repetari pe care o efectuam fu intrerupta la un moment dat de aparitia in goana a sergentului de serviciu de la poarta, care rosti printre gafaieli: „soldat Robert Artizan, esti cautat la poarta. De o fata.” Cand a zis „de o fata”, toate falcile soldatilor din pluton care erau de fata si numarau flotarile mele au cazut in piept de uluiala.