Raze in apus de soare - Nicolae Mares

O POEZIE ELEVATA IN EXPRESIE

Nicolae Mares este unul dintre cei mai inzestrati scriitori, cu talent multiliterar, harnic si prolific, eseist de inalta tinuta intelectuala, istoric literar si traducator, mai ales din literatura poloneza, si nu in ultimul rand poet nascut si nu facut din veleitati, ca atatia altii, autor a cca 70 de carti, apreciate de publicul cititor si de critica literara. E fauritorul unei poezii, bogata in continut si elevata in expresie, al unei poezii sapientiale, aforistice, in care, asa cum spuneam despre alt volum al sau, fiecare gand e nuantat de un autentic sentiment si fiecare sentiment e straluminat, de lumina patrunzatoare a unui gand.

Universul de ganduri si simtiri din acest volum de versuri e bogat, variat si original. Poetul se apleaca asupra poeziei erotice de la ceasul inserarii, asupra rostului poeziei si al poetului in lume, nu doar in societate, asupra trecerii ireversibile a timpului si a inevitabilitatii sfarsitului.

O intinsa parte a creatiei sale se constituie intr-o arta poetica din care se desprinde o viziune foarte moderna si inteleapta despre ce sunt, cum sunt versurile poetului si despre poetul insusi:

Asa e si poezia lui Nicolae Mares, in ale carui versuri „bucuria si tristetea sunt scoase la suprafata”, pentru ca:

versurile poetului adevarat, 
lumineaza intunericul si sufletul.
Partea cunoscuta
si partea necunoscuta a vietii si a universului.

In viziunea lui din poezia Poeti fara de tara, cu un puternic sentiment social si patriotic, condamna incercarile unora de a pune poezia la zid si tendinta de a face sa dispara limba pe care nu o inteleg ; Poezia a tinut piept la toate astea.

De aceea cu o atitudine critica necrutatoare, deplange pe urmasii unor mari poeti, unii „plecati pe-afara/azi n-ar mai avea nici tara”.

Nu-i sunt straine poetului bucuria implinirilor prin creatie, durerea si nelinistea in fata scurgerii ireversibile a timpului pana la marginea singuratatii:

[…]

Poet, traducator, eseist, istoric al culturii, Nicolae Mares are cultul Poeziei, pe care o adora cu o admiratie aproape religioasa intr-o metafora placut surprinzatoare prin ineditul ei:

De aceea poetul se inchina Poeziei ca unei divinitati:

Cultul acesta a creat lirica deosebit de valoroasa din acest volum.