Raspuns la nebunia lumii. Convorbiri duhovnicesti cu Parintele Valerian Paslaru - Razvan Bucuroiu

Volumul se bucura de un Cuvant Inainte al Inaltpreasfintitului Varsanufie, Arhiepiscopul Ramnicului, care este si artizanul hirotoniei parintelui Valerian, precum si o prefata intocmita de mine, din care redau un fragment:“Ultima oara inainte de a fi facut marele pas in „haul numit Dumnezeu” (citatul ii apartine), l‐am vazut la aniversarea zilei mele de nastere. Totdeauna cade in postul Nasterii Domnului, si asa am combinat cu o dezlegare la peste si vin, de care este plina aceasta perioada deosebita a anului bisericesc. A venit la noi acasa cu nelipsita‐i bunatate pe fata, dar deja era cu sufletul in alta parte. Incercase o prima rupere de lume, o tatonare la manastirea Frasinei, dupa care s‐a reintors pentru scurt timp. Se asternuse pe fiinta lui un alt tip de seriozitate, de barbatie, de hotarare. Era pasul decisiv, ultim, pe care il facea. Cu tenacitatea si determinarea caracteristice, mizand totul pe o singura carte: a salvarii sufletului prin asceza aspra, nemiloasa. Rareori am vazut oameni mai hotarati sa duca pana la capat un proiect de viata ca Dragos, in acea perioada. Si rareori am vazut barbati mai decisi sa nu triseze nici un milimetru, sa faca totul exact ca la carte, sa simta tot, sa repete tot, sa afle cum e bucuria nepamanteana a renuntarii la lume, cu orice pret. Pe nesimtite, a devenit un adevarat barbat al duhului, care a luptat cu maxima severitate contra firii lui cazute. Pentru a iesi la liman, si‐a pus toata nadejdea in intelepciunea si practica monahala acumulate intre zidurile Frasineiului, dar mai ales si‐a legat viata de parintele Ghelasie Gheorghe – teoreticianul isihasmului carpatin, mistic neinteles pe deplin si taumaturg atipic. Acesta este cel care l‐a croit launtric pe fratele tomnatic poposit in vatra Frasineilor, el este cel care l‐a invatat ascultarea, rugaciunea si anduranta ascetica.“ 

RECENZII