Radacina de bucsau (Ovidiu Nimigean)

Radacina de bucsau este parcursul initiatic al unui antierou perfect, un personaj ajuns intr-o punct limita. Liviu esueaza atit in casnicie, cit si in cariera, ajungind intr-adevar, precum spune titlul, asemeni celor sarmani si dispretuiti, care "n-au ca piine decit radacina de bucsau". Boala si apropierea mortii mamei completeaza scenariul unui prag de ratare, dupa care, pentru un hipersensibil ca acest nou Iov, nu poate urma decit iluminarea. Intoarcerea lui Liviu in casa parinteasca, pentru a-si ingriji mama, are rolul de a-i reconecta pe cei doi si de a forta astfel intrarea personajului intr-un timp mitic, ca la inceputurile lumii in care a fost aruncat cindva. Dragostea si moartea, cele doua mari cordonate ale romanului, sint aneantizate intr-un final deschis, in care tot ce paruse cindva important piere si ramine, ca unic reper, doar clipa prezenta.

„O. Nimigean a scris un Infern si un Purgatoriu romanesti intr-o singura carte, printre ale carei «versete», la inceput sincopate si tiranice, iar mai apoi ample si meditative, se intrevede mereu si cite un Paradis al fiecarei clipe si al fiecarei vocabule. Intinderile si fragmentele, infinitezimalul si enormul sint deopotriva stapinite de acest strateg al campaniilor epopeice care, avansind in pasi de haiku, reuseste sa urzeasca o poveste unica, ce subjuga atentia si elibereaza contemplatia.” (Chris Tanasescu)

„O. Nimigean nu are nevoie nici de fundalul unei planete post-apocaliptice (apocalipsa personala ii este de ajuns), nu are nevoie sa intre in mintea unui criminal in serie (crimele pe care le comite in gind si in fapt, chiar, personajul sau nu au asemanare), insa stie sa scrie un roman total, sprijinit pe doua axe vechi de cind lumea: iubirea si moartea. Plus toate combinatiile posibile intre ele. Daca nu as crede intr-un destin singular (cu tot ce implica termenul) al acestui roman, l-as putea vedea polemic fata de marea majoritate a prozei romanesti actuale.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)

„Romanul lui O. Nimigean, de o extraordinara coerenta epica si simbolica, infatiseaza o experienta a deposedarii, traita cu o intensitate totala: deposedare afectiva, pierdere a sensului cunoasterii si a rostului artei. Radacina de bucsau reprezinta un moment de gratie al literaturii contemporane.” (Doris Mironescu)

RECENZII