Psihologia ezotericului - Osho

 

Cartea este superbă prin profunzimea adevărurilor prezentate, dar și cutremurătoare prin prezentarea fără menajamente a realității care ne înconjoară și ne definește.

 

Publicată inițial sub titlul Revoluția Interioară, Psihologia ezotericului aparținând lui Osho vorbește exact despre acest aspect.

Conținând transcrierea conferințelor ținute de el la începutul anilor 1970 în fața unui grup destul de mic de discipoli, Psihologia ezotericului începe să vorbească despre psihologie exact de acolo de unde a ajuns cu descoperirile știința occidentală a psihologiei. 

În Psihologia ezotericului apar pentru prima oară tradiționalele expresii: "Sexul, iubirea, rugăciunea: trei pași către divin" ori "Saltul în gol: misterul meditației". 

Osho ne spune încă de la început că procesul natural și automat al evoluției se sfârșește odată cu omul. Omul este ultimul produs al evoluției inconștiente. Odată cu el începe evoluția conștientă. 

Vestea bună este că ființa umană poate evolua din punct de vedere spiritual, vestea proastă este că suntem resposabili pentru evoluția nostră și fiecare alegere pe care o facem (chiar și alegerea de a nu alege nimic) ne apropie sau ne indepărtează de idealul spiritual către care aspirăm. 

Iată și un citat semnificativ din Psihologia ezotericului: 

Odată cu apariția omului a luat sfârșit procesul natural, automat al evoluției. Omul este produsul ultim al evoluției inconștiente. Odată cu el începe evoluția conștientă. Sunt multe lucruri de care trebuie să ținem seama. 

În primul rând, evoluția inconștientă este mecanică și naturală. Se întâmplă de la sine. Prin intermediul acestui tip de evoluție își face apariția conștiința. Dar în momentul în care ia naștere conștiința, evoluția inconștientă ia sfârșit, pentru că scopul ei a fost împlinit. Evoluția inconștientă e necesară doar până în punctul în care ia ființă conștiința. Omul a devenit conștient. Într-un fel el a transcens natura. Acum natura nu mai poate face nimic; produsul ultim posibil prin intermediul evoluției naturale a luat deja ființă. Acum omul a căpătat libertatea de a hotărî dacă să evolueze sau nu. 

În al doilea rând, evoluția inconștientă este colectivă. Dar din momentul în care evoluția devine conștientă, ea va fi individuală. Nicio evoluție colectivă, automată, nu poate merge mai departe de apariția omului. De aici înainte, procesul evoluției nu poate fi decât unul individual. Conștiința dă naștere individualității. Înainte de apariția ei nu există individualitate, există doar specia. Câtă vreme evoluția e încă inconștientă, ea este un proces automat; nu există nicio incertitudine în ceea ce o privește. Lucrurile sunt provocate de legea cauzei și efectului. Existența este mecanică și sigură. Dar odată cu omul, odată cu apariția conștiinței își face apariția și incertitudinea. Acum nimic nu mai e sigur. Evoluția poate să aibă loc sau poate să nu aibă loc. Potențialul există, dar alegerea rămâne în întregime în seama fiecărui individ. De aceea este neliniștea un fenomen omenesc. Mai jos de om nu există anxietate, fiindcă nu există posibilitatea de a alege. Totul se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple. Nu există alegere, așadar nu există nici cel care alege, iar în absența alegătorului nu are cum să ia naștere anxietatea. Cine să fie neliniștit? Cine să fie încordat? 

Odată apărută posibilitatea de a alege, neliniștea îi urmează ca o umbră. Acum totul trebuie să fie rezultat al unei alegeri, totul presupune un efort conștient. Tu ești singurul responsabil. Dacă greșești, greșești. E responsabilitatea ta. Dacă reușești, reușești. Iarăși e responsabilitatea ta. Și fiecare alegere e definitivă, într-un anume sens. Nu poți da lucrurile înapoi, nu poți nici să uiți, nu poți să revii asupra alegerii făcute. Alegerea făcută devine destinul tău. Va rămâne cu tine și va face parte din tine; n-o poți anula. Dar orice alegere este un joc de zaruri; orice alegere e făcută în întuneric, pentru că nimic nu e sigur. 

Iată motivul pentru care omul suferă de anxietate. El e neliniștit din prima clipă. Ceea ce-l tulbură – ca să începem cu începutul – este: a fi sau a nu fi? A face sau a nu face? A face asta sau a face cealaltă? E imposibil să nu fie nevoit să aleagă. Dacă dacă nu alegi, înseamnă că ai ales să nu alegi; este tot o alegere. Așadar ești nevoit să alegi, nu ai libertatea de a nu alege. Nealegerea reprezintă o responsabilitate la fel de mare ca orice altă alegere. 

Demnitatea, frumusețea și gloria omului sunt date de conștiința sa. Dar tot conștiința este și o povară. Gloria și povara vin împreună din momentul în care ai devenit conștient. Fiecare pas este o mișcare între cele două. Odată cu omul iau naștere alegerea și individualitatea conștientă. Poți evolua, dar evoluția ta va fi rezultatul unei strădanii individuale. Poți evolua și deveni un buddha sau poți să n-o faci. Alegerea e a ta. 

Există deci două feluri de evoluție: cea colectivă și cea individuală, conștientă. Evoluția implică progres inconștient, colectiv, de aceea ar fi mai nimerit termenul de revoluție atunci când vorbim despre om. În cazul omului devine posibilă revoluția. 

Revoluția, în sensul pe care-l dau eu acum termenului, înseamnă un efort conștient, individual, îndreptat către evoluție. Înseamnă efortul de a atinge culmea responsabilității individuale. Ești singurul responsabil de evoluția ta. De obicei omul încearcă să evite responsabilitatea propriei evoluții, să scape de responsabilitatea pe care o aduce libertatea de a alege. Există o mare frică de libertate. Atunci când ești sclav, responsabilitatea pentru viața ta nu-ți revine niciodată ție; altcineva e cel responsabil. Așa că, într-un fel, sclavia e foarte confortabilă. Nu ai povara responsabilității. Din punctul acesta de vedere, sclavia este o libertate: eliberarea de alegerea conștientă. 

Din momentul în care devii cu totul liber va trebui să faci alegeri proprii. Nu te mai obligă nimeni să faci ceva anume; ai în față toate alternativele. Atunci începe lupta cu mintea. Și în felul acesta ajunge să-ți fie frică de libertate. 

În parte, atracția pe care o exercită ideologii de genul comunismului și fascismului vine din faptul că ele oferă oamenilor posibilitatea de a nu-și asuma libertatea individuală, de a se sustrage responsabilității individuale. Povara responsabilității îi e luată individului, cea responsabilă fiind acum societatea. Dacă ceva nu merge bine poți să arăți cu degetul statul, organizația. Omul nu mai e decât parte componentă a structurii colective. Dar anulând libertatea individuală, fascismul și comunismul anulează și posibilitatea evoluției omenești. Este un regres, dat fiind că am ajuns la posibilitatea măreață pe care o oferă revoluția: aceea a transformării totale a ființelor omenești. Când dăm înapoi în felul acesta, distrugem posibilitatea de a ajunge la realizarea ultimă. Regresăm, redevenim asemenea animalelor. 

Din punctul meu de vedere, evoluția poate continua doar ca rezultat al asumării responsabilității individuale. Ești singurul responsabil pentru tine! Responsabilitatea aceasta este o mare binecuvântare, deși în aparență e tocmai invers. Odată cu responsabilitatea individuală vine și efortul care în ultimă instanță conduce la conștiința neutră. 

Pentru noi a luat sfârșit vechiul tipar al evoluției inconștiente. Te poți întoarce la el, dar nu poți rămâne în el. Ființa ta se va revolta. Omul a devenit conștient; el trebuie să rămână conștient. Altă cale nu e.