Cartea de fata, aparuta acum treisprezece ani, avea drept prefata, aceste cateva randuri:
„Tin sa declar ca studiul acesta, la care duce in chip firesc orice ancheta serioasa asupra conditiei femeii in societatea actuala, nu constituie un proces de persoane. Autorul a putut, multumita inlesnirilor ce i-a facut Prefectura de Politie, sa studieze indeaproape functionarea regimului de moravuri. Descrierile din aceasta carte sunt o copie fidela. Nu tintesc la anumite persoane; zugravesc sistemul odios, ce rezulta din obiceiuri si din legi nedrepte a caror supravietuire, in secolul al douazecilea, va lasa inmarmurita lumea, atunci cand stiinta va fi savarsit, incetul cu incetul, opera ei educativa.”
Astazi, dupa treisprezece ani, situatia nu s-a schimbat deloc. Razboiul, cu tot progresul moral al fe- minismului, n-a adus nicio imbunatatire situatiei materiale a femeii. Aceeasi coruptie a moravurilor burgheze! Ba, chiar mai rau. Acelasi sifilis propagat cu atata putere, ca populatia prezinta o contaminare de unul la doi… In sfarsit, aceeasi sclavie a proletariatului amorului. Doresc ca aceste pagini ce nu au alt scop decat a denunta un rau, sa contribuie, de e posibil, la micsora- rea lui. Inainte de toate trebuie sa indraznim a privi rana la lumina zilei!