Propaganda comunista in Romania (1948-1953). Editia II - Eugen Denize

Volumul de fata este deja un reper istoriografic, o lucrare canonica, de neevitat pentru cel care studiaza arsenalul persuasiunii si terorii ideologice totalitare din anii 1940 si 1950. Atunci cand Eugen Denize a realizat documentarea pentru aceasta carte, insemnate fonduri arhivistice privitoare la institutiile de propaganda erau inchise. Insa temele si directiile de cercetare initiate inclusiv de Eugen Denize i-au determinat pe diversi istorici sa continue demersurile in sensul declasificarii unor dosare pastrate in fosta Arhiva a Comitetului Central al PCR. Intre timp, accesul la arhiva Sectiei de Propaganda si Agitatie este liber atat datorita insistentei Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, cat si politicii de transparenta inaugurate dupa momentul iulie 2007 de conducerea Arhivelor Nationale.
Eugen Denize, care si-a intemeiat volumul pe semnificative surse istorice de arhiva (provenite cu precadere din fondul Microfilme al Arhivelor Militare Romane), presa si literatura secundara, sprijina ideea potrivit careia comunismul romanesc a fost, de la bun inceput si fara intrerupere, o intreprindere malefica. Propaganda a jucat un rol aparte, amplu documentat, iar structurile institutionale ale Agitprop-uluidin Romania jdanovismului cultural beneficiaza de o tratare atenta, fara ca personalitatile comuniste care le-au patronat sa fie neglijate. Iosif Chisinevschi si Leonte Rautu sunt in mod inevitabil personaje principale ale cartii. Secondantul lor, Mihail Roller, este surprins de E. Denize in rolul de cenzor al istoriografiei romane; insa autorul nu pare sa il singularizeze. De fapt, a existat o intreaga echipa patronata de M. Roller. Meticulozitatea cu care E. Denize analizeaza fenomentul cenzorial din istoriografia romana contrasteaza cu spiritul meschin cu care astazi istorici formati in anii national stalinismului utilizeaza conceptul de „neorollerism“ pentru a-l aplica in mod oneros unor colegi de breasla incomozi.

 

A convinge intreaga lume ca negrul este alb… Dintre toate institutiile create sau controlate de regimurile totalitare, cea a propagandei este de departe cea mai interesanta, pentru ca, mai presus de orice, obiectul muncii sale este mintea umana. Istoricul Eugen Denize si-a asumat sarcina dificila si migaloasa de a demonta, cu minutiozitatea istoricului de scoala veche, acest infernal aparat al inselaciunii care a fost propaganda comunista si a arata tuturor resorturile sale interne si ratiunile din spatele lui. Pentru a intelege cum taranul harnic si priceput din satul romanesc a devenit „chiaburul” odios si cum crima devenea un gest moral conform principiilor „revolutionare”, aceasta carte este esentiala.

 

Potrivit lui Eugen Denize, obiectivul general al propagandei comuniste in Romania a fost acela de a consolida puterea noului regim, in vreme ce obiectivele sale specifice au fost realizarea „revolutiei culturale” si formarea „omului nou”. Scopul sau a fost castigarea adeziunii maselor fata de noul regim. Prin propaganda, noteaza autorul, „puterea comunista a incercat sa corupa mintile si sufletele romanilor, sa-i rupa de trecutul lor si sa-i transforme in oameni noi”. Cu toate acestea, Eugen Denize admite ca principalul mijloc prin care regimul comunist a ajuns si s-a mentinut la putere a fost „represiunea brutala”, in vreme ce propaganda doar a secondat, a insotit acest fenomen.
Lucrarea istoricului Eugen Denize constituie o prezenta obligatorie in lecturile oricarui specialist sau nespecialist interesat de perioada de inceput de regimului comunist din Romania, in general, sau de subiectul propagandei in Romania, in particular.