Profetul Ortodoxiei Romeice - Andrew J. Sopko

O contributie decisiva la renasterea neopatristica a teologiei grecesti din secolul al XX-lea a avut teologul grec, cu studii in Statele Unite ale Americii, Ioannis Romanides, cel mai inzestrat elev al parintelui George Florovsky, care a receptat in mod exemplar mesajul acestuia de reintoarcere a teologiei academice si a spiritualitatii crestine la izvoarele lor patristice. Incepand cu exceptionala, dar si mult controversata sa teza de doctorat, Τό Προπατορικόν Ἁμάρτημα (Pacatul stramosesc, sustinuta la Atena in anul 1957) ‒ in care a abandonat viziunea scolastica juridica cu privire la pacatul stramosesc si a evidentiat dimensiunea ontologica a pacatului ‒ opera parintelui Ioannis Romanides a avut un rol crucial in reorientarea spre experienta si rearticularea dogmatica si mistica a reflectiei teologice grecesti din a doua jumatate a secolului al XX- lea, pornind de la recuperarea in campul teologiei academice a viziunii marilor teologi si mistici filocalici ai Bisericii, in mod special a extraordinarei sinteze dogmatico-isihaste a Sfantului Grigorie Palama. Aflandu-se in primul val al reinnoirii in duh patristic, filocalic si isihast a teologiei ortodoxe din secolul al XX-lea, Ioannis Romanides a intampinat o puternica rezistenta din partea mediilor academice si pietiste. In acelasi timp, prin teologia sa deopotriva traditionala si innoitoare, dogmatica si empirica, marturisitoare si terapeutica, a exercitat o influenta majora asupra multor teologi din generatia sa si din cele urmatoare, pana in zilele noastre. Unii teologi au considerat ca personalitatea si opera sa sunt atat de insemnate si valoroase, incat se poate vorbi de „o epoca inainte de el si una dupa el” in teologia greceasca a secolului al XX-lea.
Pr. Grigore Dinu Mos