Primul om - Albert Camus

Algeria. O sareta cufundata in noapte transporta o femeie gata sa aduca pe lume un copil. Patruzeci de ani mai tarziu, Jacques, copilul devenit adult, face o calatorie in timp, prilejuita de vizita la mormantul tatalui sau, mort la douazeci de ani in batalia de pe Marna. Tesute in lumini si umbre, amintirile legate de copilarie, de scoala, de locurile natale, de familie revin cu putere si emotie, dezvaluind un Camus resemnat in fata batranetii si a mortii, dar plin de vitalitate si de forta creatoare.

ALBERT CAMUS (1913–1960) a fost un romancier, dramaturg si filzof francez, reprezentant al existentialismului.
Face studii de filzofie luandu-si licenta cu teza Metafizia crestina si neoplatonismul, care are ca obiect raportul dintre elenism si crestinism la Ploti si Sfantul Augustin. Din aceeasi perioada dateaza si afirmtia: „ma simteam un grec  traind intr-o lume crestina“.
Camus traieste intens extremele existentiale: se dedica pasiunii sportive, devine chiar un celebru fotbalist, gusta o forma de glorie accentuata, dar la varsta de 17 ani apar primele simptome ale tuberculozei. Boala ii franeaza avanturile si il determina sa aleaga o viata mai retrasa in locul uneia de boem.