Primele basme ale Samirei - Karin Zall

De la fereastra ei, cum statea asezata pe un scaun inalt, fetita privea cerul care arata ca un cearsaf turcoaz sifonat, patat din loc in loc cu iaurt. Samira vedea pe o latura a gradinii o sura veche de paie. In varful ei, o pereche de berze sosise si in acest an in cuibul de vreascuri subtiri si negre. Era o pereche de berze batrane, musafiri vechi ai gospodariei de la tara. In fiecare an veneau, scoteau pui, si spre toamna, cand sufla cel dintai vant rece, plecau spre tarile calde. Cand infloreau livezile, se intorceau in cuibul vechi si tocau din ciocurile rosii dimineata si seara.
„Cand toaca din ciocuri, isi fac rugaciunea…” se gandea Samira.