Pretul inegalitatii. Cum societatea divizata din ziua de astazi ne pune in pericol viitorul - Joseph E. Stiglitz

  „Trei sunt motivele de nemultumire care au rasunat pe tot cuprinsul lumii: ca pietele nu functioneaza asa cum se presupunea ca ar trebui s-o faca, dat fiind ca nu erau, in mod evident, nici eficiente, nici stabile; ca sistemul politic nu corectase neajunsurile pietei; si ca sistemele economic si politic erau fundamental nedrepte.

   Chiar daca aceasta carte isi concentreaza atentia pe inegalitatea excesiva care marcheaza Statele Unite si alte cateva tari industrializate avansate din prezent, ea va explica si modul in care se intrepatrund indeaproape aceste trei teme: inegalitatea este cauza si consecinta esecului inregistrat de sistemul politic si contribuie la instabilitatea sistemului nostru economic, care, la randul sau, contribuie la cresterea inegalitatii – un cerc vicios in care ne invartim la nesfarsit.” Joseph Stiglitz

 

   „Joseph Stiglitz este un economist al naibii de bun.” Paul Krugman

   „Cea mai buna carte despre criza financiara. John Kay,” Financial Times

  „Stiglitz a reusit sa clarifice intr-un mod extrem de inteligent toate problemele care au aparut odata cu Marea Criza din 2008.” Jeff Madrick, New York Review of Books

   „O ilustrare a modului in care fundamentalismul pietelor s-a impus in societate. John Palattela, The Nation N-are nici un rost sa ne prefacem. In ciuda indelungatei credinte ca americanii se bucura de mai mare mobilitate sociala decat omologii lor europeni, America nu mai este tara tuturor posibilitatilor.” Joseph E. Stiglitz

   Joseph E. Stiglitz, economist laureat al Premiului Nobel in 2001 si membru al The Royal Society, a fost vicepresedinte senior si economist-sef al Bancii Mondiale, precum si seful echipei de consilieri pe probleme economice al fostului presedinte american Bill Clinton. A fost de asemenea unul dintre consultantii lui Barack Obama in campania din 2008, pe care l-a criticat ulterior pentru planul de salvare a industriei financiare. Din anul 2000 preda economie la Columbia University. Este cunoscut pentru critica pe care o aduce unor institutii precum FMI sau Banca Mondiala si pentru polemica purtata cu economistii pietei libere, pe care ii defineste drept „fundamentalisti ai pietei libere”. In 2001, alaturi de George A. Akerlof si A. Michael Spence, a primit Premiul Nobel pentru cercetarile privind asimetria informatiilor, iar printre temele lui de cercetare se numara si salariul de eficienta, care s-a materializat in modelul Shapiro-Stiglitz. De acelasi autor la editura Publica a mai aparut In cadere libera (2009)