Politica si diplomatie europeana. Romania si Italia in relatiile internatonale in epoca moderna - Ionut Virgil Serban

Cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea reprezinta o perioada care a trezit interesul multor istorici si oameni de cultura, o perioada ce a fascinat prin transformarile petrecute, de la realizarea noilor state nationale si pana la afirmarea acestora pe plan european.
Acesta perioada, deosebit de importanta pentru problematica relatiilor internationale, reprezinta intervalul in care, au aparut pe harta Europei doua state latine, Romania si Italia, ambele cu interese apropiate, desi evenimentele istorice le vor face sa se implice in mod diferit pe scena internationala.
Pentru Romania, perioada amintita a reprezentat realizarea unitatii nationale si castigarea independentei de stat, vechi deziderate ale poporului roman, care au marcat inceputul unei noi ere in istoria romanilor. Pentru Italia, a insemnat, de asemenea perioada realizarii unitatii statale prin recastigarea teritoriilor aflate sub ocupatie austriaca, precum si a Romei, centrul Statului Papal, unde se aflau cantonate garnizoanele franceze pentru a asigura protectia Papei. Odata desavarsita unitatea statala, Italia a cautat sa se afirme ca o mare putere atat pe plan european cat si colonial.
Perioada avuta in vedere reprezinta, pe langa aproprierea celor doua state latine, care nutreau aceleasi deziderate, si inceputul relatiilor lor politico-diplomatice. Contactele dinte rovolutionarii de la 1848, oameni politici cu un inflacarat spirit patriotic, care au contribuit esential la unirea din 1859 si unificarea Italiei, au facilitat aceasta apropiere.
In cea ce priveste dialogul diplomatic intre cele doua state, o activitate intensa, demna de remarcat pentru aceasta perioada, a fost cea a agentului Sardiniei in Principatele Unite, Cavalerul Annibal Strambio, care a reprezentat interesele italiene in Principate incepand cu data de 20 martie 1859 si pana la 23 octombrie 1865, cand a fost inlocuit cu un alt mare diplomat italian, Francesco Teccio di Bayo. Din intensa corespondenta diplomatica pe care Cavalerul Strambio o intretinea cu primului ministru piemontez, Contele de Cavour, corespondenta pe care am avut privilegiul sa o cercetam atat in Arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe de la Bucuresti, cat si in ale celui de la Roma, reiese profunda admiratie a romanilor pentru politica atat de ferma si atat de nationala a guvernului piemontez.
***

Cartea Domnului Ionut Serban reprezinta un ”pas” important in redarea de ansamblu a relatiilor politico-diplomatice romano-italiene, bazele documentare si de lectura, pe care tanarul istoric si-a constituit lucrarea, sunt de-a dreptul impresionante. Privita in ansamblul ei, lucrarea se prezinta ca o frumoasa reusita istoriografica.
prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti