Poezii. Gedichte (editie bilingva romano-germana) - Geo Dumitrescu

Ediţia bilingvă româno-germană a poeziilor lui Geo Dumitrescu este însoţită de o prefaţă a lui Lucian Raicu:Poezia lui Geo Dumitrescu, cea veche şi deopotrivă cea nouă, dezvăluie o strategie şi o tactică, programate în egală măsură pentru asediu şi pentru apărare, pentru înaintare şi pentru rezistenţă, în toate cazurile obiectul campaniei fiind acelaşi: un fond stabil şi ireductibil, un sâmbure de omenesc - prea omenesc, mereu cucerit, mereu pierdut, mereu recucerit. (...) Se poate gândi şi chiar se poate trăi, exact şi loial, ca în poezia lui Geo Dumitrescu, se poate scrie în continuare în spiritul şi sub tutela adevărului şi a formelor acestor poezii, mai rezistente decât momentul literar şi istoric, strict determinat, din care s-au născut. Geo Dumitrescu este cu siguranţă unul dintre poeţii români de seamă şi nu numai ai timpului nostru, singurul timp ce ne-a fost dat şi la ale cărui experienţe, încercări, aproximaţii şi fragile sensuri avem acces.
Capitolele cărţii sunt însoţite de desenele şi facsimilele autorului. Lucrarea mai cuprinde note critice, date biografice, nota asupra ediţiei, indicele traducătorilor şi indicele poeziilor. 

C. Stănescu (Adevarul literar şi artistic, nr. 206/1994): Mai mult ca oricare altul, Geo Dumitrescu este poetul în care s-a regăsitfiecare generaţie poetică din cele ivite în ultimii 50 de ani. S-aregăsit e doar un fel de a vorbi: ar trebui să spunem, poate, căamprenta operei lui este decelabilă în toate straturile lirismuluipostbelic, de la - luând exemplul cel mai la îndemână - Marin Sorescu şi până la ultimul postmedernist, toţi au simţit în Geo Dumitrescu un precursor care, cu timpul, a devenit chiar unclasic (...).

dragoste-colivie

(...) Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste,
şi nu mai înfrunzesc, şi florile
nu le mai ţiu, şi lumină
nu mai am de unde să dau,
şi mă iubeşti cu dinţii strânşi,
dragoste,
şi mă săruţi cu ochii deschişi,
cu ochii în patru, dragoste,
şi cu tine mi-e greu, şi fără tine
nu pot, dragoste, dragoste oarbă,
dragoste înec...
Şi mai dă-te un pic
la o parte din faţa ochilor,
om frumos, nepriceputule,
ca să te pot vedea şi văzându-te,
să te iubesc din nou întâia oară
dragoste...