Poezie si individuatie - Radu Vancu

„Nu am crezut niciodata in separatie intre «eul biografic» si «eul artistic»; cea dintai infirmare empirica a ei sta in evidenta ca Proust insusi o deside atat de stralucitor, fiind fara sa vrea unul dintre contraexemplele eclatante ale prorpeiei teorii din Conte Sainte-Beuve: proza lui Prous si viata de salonar a lui Marcel sunt o concrescenta hipnotica si seducatoare, a carei existenta contrazice fara drept de apel faimoasa propozitie a francezului dupa care omul care sscrie si cel care vorveste in salon nu sunt niciodata unul si acelasi.

 
Asadar, am recitit o buna parte a poeziei romane incercand sa gasesc acea zona in care poezia are interfata directa cu existenta; ceea ce nu inseamna ca am facut critica biografica (o detest) si nici existentiala (ma amuza). Ci ca am cautat sa vad in cel fel se consituie sinele acestei poezii, si sa-l observ interactionand cu lumea. Nu ca si cand ar fi o fiinta vie - ci exact ca pe o fiinta vie, o extensie cu ADN verbal a sinelui in care a originat.“ - Radu Vancu