Poezia generatiei 80 - Nicolae Leahu

Generatia „ochiului al treilea” parea mult mai ordonata, structurata, distincta. Apoi generatia Dabija a pierdut un poet. De la Moscova la Chisinau a venit Eugen Cioclea. Si in locul debutului din anii 70 apare in 1988 cu Numitorul comun: „Ar trebui sa ne-adunam cumva./ De cand ne-am dus de-acasa, numai fractii/ din sufletele noastre s-au ales./ Frunzele-n piept ca niste/ decoratii.”
intarziat si el, Vsevolod Ciornei, in 1989, debuteaza cu volumul Cuvinte si taceri: „Voi iesi in strada cu un ceainic balabanindu-mi-se la piept/ cu o pereche de blugi carpiti in loc de steag,/ falfaindu-i deasupra capului/ si voi striga, balbaindu-ma/ de ciuda si deznadejde:/ lasati-ma in pace sa ma joc de-a acel/ care nu-mi este dat sa/ fiu niciodata”.

Doi critici literari ai generatiei 70 isi lasa confratii afirmati in seama altora. Si trec cu toate armele in tabara optzecistilor: Andrei Turcanu si Eugen Lungu. in anii 90 Andrei Turcanu a parasit literatura pentru politic. Eugen Lungu, ramas singur, a adunat cu migala in jurul lui Eugen Cioclea o generatie a poeziei basarabene. Deoarece Eugen Cioclea avea nevoie de un preludiu, atunci Eugen Lungu l-a adus la optzecisti pe Arcadie Suceveanu. Si deoarece „nu mai suntem o generatie de ingeri” (Eugen Cioclea) Eugen Lungu a incheiat sirul optzecist cu „fracturistul” Dumitru Crudu.

Eugen Lungu a reusit sa adune intr-o generatie Cioclea intarziatul saptezecist Arcadie Suceveanu si precocele douamiist Dumitru Crudu. Asa a aparut antologia Portret de grup.