Peste Rock si dupa Roll - Mimo Obradov

 

“Aparitia celor patru volume nu a fost ceva planificat. Am inceput sa notez informatii in urma emisiunilor pe care le ascultam in anii ’70, pe care le-am sintetizat in niste caiete. Am fost autodidact, fiindca imi notam titlurile pieselor si denumirile trupelor fonetic. Cand a venit cineva la mine si a vazut cum am notat numele acestea, a inceput sa rada. incet, incet am inceput sa invat engleza, iar la liceu am sistematizat informatiile astea pe niste caiete studentesti, care au circulat chiar si in alte licee. Caietele respective erau ilustrate si cu poze decupate din reviste. Au avut succes caietele astea, dar niciodata nu m-am gandit ca voi scrie vreodata vreo carte. Dupa Revolutie, la sugestia lui Silviu Genescu, m-am apucat de scris... aceste «Istorii». A fost un proiect reusit, iar cele patru volume au avut succes”. Referitor la noua carte, Obradov a spus: “Eu practic am inceput sa merg la concerte si cluburi din 1970. I-am prins pe cei de la Sfintii, pe cei de la Phoenix, de la inceputuri. M-au cucerit cei de la Clasic 20, care aveau si suflatori si doi tobari, la vremea respectiva ceva nemaivazut. Odata ce am dat de scena rock, am fost pierdut pentru lucruri serioase. N-am mai facut Politehnica si m-am apucat de rock. Am fost intotdeauna un fan, eram in anturajul celor care erau pe scena, mergeam cu ei la repetitii. imi dadeam cu parerea, fiindca eram informat. Ascultam muzici la posturile de radio sarbesti, unde se comenta si de curente. Multe din trupele timisorene erau interesate de parerile mele, de ce se mai canta afara, era o foame de informatie... Noi, in Timisoara, am fost avantajati, avand la dispozitie posturile de radio din Serbia si Ungaria. Sau rudele celor plecati in Germania, care mai aduceau discuri si reviste de dincolo... Discurile care circulau erau ca niste bijuterii. Nu se imprumutau, fiindca exista riscul de a se uza.