Perceptii despre Armonia Creatiei Divine. Universul - Imparatia Divinitatii, partea a 2-a - Dan Prepelita

Ne traim viata asa cum este ea si cum ne-am obisnuit sa o consideram. Dormim noaptea, ne trezim dimineata, mergem la serviciu sau la alte activitati cotidiene, avem grija de familie, de copii si nepoti si de casa noastra cu tot ceea ce am agonisit in viata.
Nici nu ne pasa de ideea nebuneasca, fantastica si absurda, ca in tot acest timp ne ducem viata pe un bulgaras de pamant, apa si diverse alte materii, care alearga cu o viteza inspaimantatoare printr-un spatiu ostil plin de mistere, printr-o imensitate de neconceput, impreuna si printre nenumarate alte corpuri ceresti, pe o traiectorie in aparenta stabila si vesnica, iar culmea fantasticului este ca totul se misca foarte precis in timp ce bulgarasul nostru se invarteste ca un titirez, efectuand totodata si alte miscari, fiecare cu rostul sau, pe care noi oamenii nici macar nu le simtim, asa ca le ignoram.

„Forta iubirii divine, care l-a invaluit pe autor dupa pierderea sotiei sale, l-a extras din mrejele sentimentului de singuratate omeneasca, din insasi zgura vietii cotidiene, plina de balastul suferintei, al durerii si al neputintei de a negocia cu moartea, daruindu-i viziunea existentei de dupa moarte, a continuarii vietii in forme pe care astazi, cand suntem in trup, nu le putem percepe, nici intelege. Veti vedea cum, intr-o zi, Dan Prepelita este extras din corpul sau fizic si dus intr-un loc din care a putut sa vada forma si diferite moduri de organizare ale universului, ceea ce nu s-a intamplat permanent. Cele mai multe dintre „perceptiile sale” au aparut spontan, doar a vazut desenele, formele si propozitiile si le-a transcris ca atare.”
                                                                 Maria Timuc

„Cartea este provocatoare, incitanta, uneori revelatoare, alteori tulburatoare, capabila sa stimuleze inteligenta, creativitatea si sa rascoleasca visul, misterul si dorinta de a-l intelege si a-l iubi pe Dumnezeu. Desigur,   n-am sa dezvalui aici continutul amplu si profund al cartii, caci cititorul trebuie sa descopere singur lumina ce i se va transmite in timpul lecturii, precum si frumusetea, inte-lepciunea si gratia ce-l insotesc la tot pasul.”
                                                                                                       Maria Timuc

... Astfel, in anumite conditii propice de rezonanta, un om ar putea comunica nu numai cu alt om, dar si cu un animal, cu o planta sau chiar cu un mineral, cu marea sau cu un munte, cu cerul si mama Pamant (GAIA, GEEA), ceea ce s-a mai intamplat si este descris in cartile sfinte, in povesti, legende si mituri.

RECENZII