Pentru cei cu sufletul nevoias ca mine... Opere complete. Sfantul Ioan Iacob de la Neamt-Hozevitul

 

,, Scumpa este inaintea Domnului moartea cuviosilor Lui.” (Psalm 115, 6)
In ziua de 5 august 1960, in pestera sa de langa Schitul,, Sfanta Ana”, in pustiul Hozevei, Sfantul Cuvios Ioan Iacob Romanul isi aseza sufletul in mainile Bunului Dumnezeu pe Care Il iubise atat de mult si catre Care isi inaltase rugaciunile,, pentru cei de un neam ai sai” vreme de 24 de ani. Poate nu intamplator, la botez primise numele Ilie, iar la tunderea in monahism numele Ioan, fiindca Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul si Sfantului Prooroc Ilie li s-a facut urmator in urcusul sau duhovnicesc inceput in Manastirea Neamt si desavarsit in Valea Hozevei din Tara Sfanta. Dorului de Dumnezeu si dorului de locurile plamadirii sale le-a dat glas in numeroasele poezii si sfaturi duhovnicesti,,, rucodelia” sa, pe care cu dragoste parinteasca si smerenie fiasca le-a daruit celor intalniti in drumul sau: frati de rugaciune, parinti duhovnicesti si pelerini rugatori la Locurile Sfinte. Referindu-se la acest lucru, duhovnicescul parinte dezvaluia cu sinceritate la plecarea sa din egumenia Schitului romanesc de la Iordan:,, Din ce mi-a dat Bunul Dumnezeu si din cele ce am adunat din cartile Sfintilor Parinti, eu ma straduiesc sa alcatuiesc carticele mici sau foi pe care sa le am la indemana pentru folosul meu si al celor care poate sunt lipsiti de carti, iar daca le au, poate nu le ajunge vremea sa le citesca in intregime. De aceea eu le scriu mai pe scurt pentru usurinta. Aceste foi si caiete sunt ca niste samburasi duhovnicesti pentru cei cu sufletul nevoias ca mine”. Talantul sau a inceput a-l inmulti in biblioteca Manastirii Neamt, continuand apoi in Manastirea,, Sfantul Sava” din Tara Sfanta (unde si-a insusit temeinic limba greaca si a tradus din scrierile si vietile Sfintilor Parinti), apoi pasii si dorirea l-au purtat spre pestera Calamona, unde, din 1939 pana in 1940, traduce Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului, cuvinte de folos duhovnicesc din Patericul grecesc, din Proloage si Vietile sfintilor. Peste ani, in 1953, luandu-se,, rugina de pe penita (sa) parasita” (,, rugina” se depusese in timpul prizonieratului din timpul ocupatiei engleze si in anii de egumenie de la Iordan), si-a rotunjit cuvantul in albia Horatului si i-a dat suplete pe stancile colturoase ale Hozevei, in pestera din apropierea Manastirii,, Sf. Gheorghe Hozevitul” si a Schitului,, Sfanta Ana”. Aici, sapte ani de zile, noaptea s-a rugat si a privegheat, iar ziua a scris versuri si a tradus, punand in scrierile sale lacrimile rugaciunii fierbinti.,, Mi-ar fi cu neputinta sa alcatuiesc stihuri pana nu simt adanc in inima mea ceea ce scriu. Cuvintele stihurilor izbucnesc din inima ca niste scantei dintr-o cremene; dar asta se intampla numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul bucuriei sau al durerii, al mustrarii pentru pacate sau al recunostintei fata de milostivul Dumnezeu. Ceea ce nu simt, eu nu pot canta in versuri, adica nu pot impleti cuvinte in stihuri care sa miste inima altora. Cand scriu ceva mai miscator simt o durere in inima, ca si cum stihurile ar fi niste faramituri despicate din insasi inima mea zdrobita, de aceea si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori”, le spunea Sfantul Ioan fratilor intru Domnul in iunie 1954. Departe de lume fiind, era aproape de oameni si nestiut de acestia era stiut de Dumnezeu. Cat a trait nu a vrut sa i se publice nimic din cele scrise, insa dupa trecerea sa minunata la Domnul, ucenicul sau care i-a fost aproape timp de 21 de ani, Parintele Ioanichie Paraiala a adunat scrierile sale ramase in manuscris in pestera unde a vietuit, scrieri care fusesera daruite fratilor romani pelerini la Locurile sfinte, parintilor si fratilor din manastirile si schiturile apropiate de locurile nevointei sale si le-a publicat, la Ierusalim, cu binecuvantarea Patriarhului Benedict I al Ierusalimului, in doua volume, primul cu titlul Hrana duhovniceasca, carte cu cele mai umilicioase cugetari care suie pe om cu sufletul la cer, in 1968, si al doilea Hrana duhovniceasca, carte cu vedenii infricosatoare si scrieri prea minunate, care ajuta sufletului sa scape de moarte, in 1970. Publicarea acestor doua volume insemna pentru parintele Ioanichie o datorie de suflet pe care, de altfel, o transmite si ucenicului sau Visarion (Iacob Barsan) spunandu-i:,, Pentru aceasta iti dau canon sa scrii tot ce ai aflat de la mine si de la alti romani pe care i-ai prins in viata, tot ce stii despre viata si nevointele Sfantului Ioan.” Ostenelile Parintelui Ioanichie, de a face cunoscute scrierile Sfantului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, au fost continuate de ucenicul sau Visarion (Iacob Barsan), care este vietuitor, in prezent, in obstea Manastirii Putna. Cu binecuvantarea Parintelui Staret Melchisedec Velnic, parintele a avut bunavointa de a ne incredinta spre publicare fotografii si scrieri, unele – inca – in manuscris, ale Sfantului Cuvios Ioan Iacob. Toate aceste materiale, in manuscris sau publicate deja apar acum in acest volum,, Samburasi duhovnicesti pentru cei cu sufletul nevoias ca mine...” Sfantul Ioan Iacob de la Neamt – Hozevitul. Opere complete. Din punctul de vedere al structurii continutului, lucrarea debuteaza cu o frumoasa marturisire a Sfantului facuta credinciosilor, fiilor duhovnicesti si parintilor, la plecarea sa de la Schitul romanesc de la Iordan - o edificatoare oglinda a sufletului sau de pelerin purtand cu sine iubirea de Dumnezeu si de semeni-, urmata de Viata Sfantului, consemnata de Parintele Iacob Barsan, Insemnari de pelerin la Locurile Sfinte (ale parintelui Ioanichie Paraiala si ale Sfantului Ioan Iacob), Din minunile Sfantului Ioan Iacob de la Neamt (consemnate de Parintele Iacob Barsan) si apoi patru capitole mari: Poezii, Cugetari, Scrisori si Traduceri din scrierile Sfintilor Parinti. De-a lungul vremii, din dorinta de a scoate la lumina, spre folosul duhovnicesc al credinciosilor din tara, dar si din alte parti ale lumii, scrierile,, Sfantului roman din Tara Sfanta”, s-au publicat mai multe lucrari, continand opera Sfantului, pe care le amintim in randurile ce urmeaza. In 1996, la Timisoara (Editura Gordian), sub ingrijirea parintelui Ioan Sova de la Chilia Romaneasca,, Sf. Gheorghe-Colciu” din Muntele Athos, se publica in doua volume scrierile Sfantului Ioan Iacob, sub titlul Sfantul Ioan Iacob Romanul. Sihastru contemporan din Tara Sfanta (1913-1960), avand subtitlul Din Ierihon catre Sion. Trecerea de pe pamant la Cer – invataturi exprimate prin poezii foarte umilicioase si proza plina de lumina cu continut dogmatic si moral, iar in 1999, la Ierusalim, lucrarea cu acelasi titlu. In acest volum apare o informatie neconfirmata si de altfel putin probabila cum ca scrierile continute in aceasta lucrare se afla in manuscris la Muntele Athos, nestiindu-se insa cum au ajuns acestea aici, fiindca parintele Ioanichie, ucenicul sfantului, a pastrat timp de 32 de ani candela rugaciunii aprinsa la pestera nevointelor Sfantului si la Paraclisul,, Sfantului Stefan” din Manastirea,, Sfantul Gheorghe Hozevitul” unde odihnesc sfintele moaste ale Cuviosului Ioan, ocupandu-se personal de tot ceea ce a insemnat opera scrisa a parintelui sau duhovnicesc. In 1992, la Editura Trinitas a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei se publica volumul Dor de pustie, dor de cer (continand poezii ale Sfantului Ioan Iacob), reeditat ulterior, cu acelasi nume, la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, in 2007. In 2000, la Iasi (Casa Editoriala Demiurg) s-a publicat volumul Hrana duhovniceasca, Flori de la Iordan, stihuri crestine, iar in 2006, la Bucuresti (Editura Lumina din Lumina), apare o lucrare cu titlul Hrana duhovniceasca, avand acelasi continut ca si volumul publicat la Ierusalim in 1999. Sunt mai multe lucrari dedicate Sfantului Ioan Iacob de la Neamt, dar aici am amintit pe cele ce cuprind scrierile sale, nu si marturiile sau studiile despre viata si opera sa, incercand sa asezam prezentul volum in contextul lucrarilor asemanatoare. Titlul poate parea pretentios, dar in lucrare se afla toate scrierile Sfantului cunoscute de cei mai apropiati ucenici ai sai si a caror paternitate este de netagaduit. Bineinteles ca, avand in vedere circulatia scrierilor sale, exista posibilitatea ca scrieri ale Sfantului Ioan sa se mai afle inca, necunoscute, raspandite pe la credinciosii care l-au cunoscut, personal, sau la urmasi ai acestora, dar soarta acestora ramane la voia lui Dumnezeu si a Sfantului Sau. Tot astfel, poate cineva nu va gasi intre paginile acestei carti unele scrieri pe care le stia apartinand Sfantului Ioan; acestea nu se regasesc intrucat, dupa stiinta noastra, originea lor nu e sigura. Dar, mai intai de toate, trebuie stiut ca aceasta carte s-a plamadit din evlavie catre Sfantul Ioan Iacob, din admiratie pentru viata sa sfanta si invatatura profunda ce se desprinde din versurile sale, in care credinciosii vor afla raspunsuri la probleme actuale, la griji care ii framanta si la intrebari poate nerostite inca. (Nota asupra editiei)