Pe raurile ce duc... - Antonio Lobo Antunes

Traducere, prefata si note de Dinu Flamand

„Eu caut sa transform arta romanului, povestea e mai putin importanta, e numai un vehicul de care ma folosesc, ceea ce conteaza e sa transform aceasta arta, si exista o mie de cai de a o face, insa fiecare trebuie sa o gaseasca pe a sa proprie. Pe mine intriga nu ma intereseaza, nu vreau sa mi se citeasca, vreau sa mi se traiasca romanul.“ (António Lobo Antunes)

Pe raurile ce duc… se construieste pe parcursul a 15 zile de spitalizare ca un jurnal fictional de o voluptuoasa imprevizibilitate narativa: domnul Antunes este adultul bolnav, barbatul neiubit si insingurat care trebuie sa se refugieze din fata mortii; Antoninho este baiatul care invata sa mearga pe bicicleta, descopera izvoarele raului Mondego, scolarul pe care-l deruteaza cuvantul „obraji“ si, mai ales, copilul care-si ascunde fata in dantelele de la pieptul mamei. Scriitorul orchestreaza o proza derutanta, cu un sens propriu: nu exista o directie a naratiunii, ea se ramifica intr-un labirint al amintirilor, iar logica si fraza antuniana sunt divagante, amagitoare. Emotia este insa ravasitoare, pura, dozata cu o precizie dureroasa: ni se aminteste ca suntem, in fiece clipa, tot ceea ce am fost. Memoria anuleaza timpul, nu exista nici trecut, nici viitor, totul este prezent, iar romanul agoniei devine romanul vietii.

ANTÓNIO LOBO ANTUNES s-a nascut in 1942 la Benfica, acum un cartier al Lisabonei. Este de formatie medic psihiatru, urmand traditia familiei, dar din 1985 s-a dedicat exclusiv scrisului. In timpul razboiului colonial a fost inrolat intre 1971 si 1973 in Angola ca medic militar, experienta traumatizanta, care a devenit o tema predilecta a prozei sale. Debuteaza in 1979 cu romanul Memória de Elefante. Urmeaza o serie de romane care il consacra drept cel mai important autor contemporan portughez, printre care: Os Cus de Judas (1979), Conhecimento do Inferno (1980), Fado Alexandrino (1983), Intoarcerea caravelelor (As Naus, 1988; Humanitas, 2003), Ordinea naturala a lucrurilor (A Ordem Natural das Coisas, 1992; Humanitas Fiction, 2008), A Morte de Carlos Gardel (1994), Manualul inchizitorilor (O Manual dos Inquisidores, 1996; Humanitas, 2005), O Esplendor de Portugal (1997), Cuvant catre crocodili (Exortaçao aos Crocodilos, 1999; Humanitas, 2004), Nao Entres Tao Depressa Nessa Noite Escura (2000), Que Farei Quando Tudo Arde? (2001), Buna seara lucrurilor de pe aici (Boa Tarde às Coisas Aqui em Baixo, 2003; Humanitas, 2006), O Meu Nome é Legiao (2007), Arhipelagul insomniei (O Arquipélago da Insónia, 2008; Humanitas Fiction, 2011), Pe raurile ce duc… (Sôbolos Rios Que Vao, 2010; Humanitas Fiction, 2018), Nao É Meia Noite Quem Quer (2012), Caminho Como Uma Casa Em Chamas (2014), Para Aquela que Está Sentada no Escuro à Minha Espera (2016), Até Que as Pedras Se Tornem Mais Leves Que a Água (2017). In 2014 Humanitas Fiction a publicat Inima inimii, o selectie din cronicile antuniene. Opera lui António Lobo Antunes a fost recompensata cu prestigioase premii si distinctii literare internationale, printre care Premiul France Culture (1996 si 1997), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura (2000), Premiul Uniunii Latine si Premiul Ovidius (2003), Premiul Ierusalim (2005), Premiul Camões (2007), Premiul Juan Ruflo, Premiul José Donoso si Premiul FIL de Literatura in Limbi Romanice (2008), Premiul International Nonino (2014). Cartile sale sunt traduse in peste 30 de limbi.