Paza celor Cinci simturi - Sf. Nicodim Aghioritul

Cum este omul lume mare in cea mica:
Il asaza, asadar, pe om nu ca pe o lume mica in cea mare, asa cum a spus Democrit, cercetatorul firii [omenesti], Si asa cum sustin si alti filosofi. Numindu-l pe om „lume mica” il micsoreaza foarte mult, reducandu-l numai la aceasta lume vazuta, circumscriind astfel vrednicia si desavarsirea omului. Insa Dumnezeu l-a asezat pe om ca pe o lume mare in cea mica. „Lume mare” pentru ca are in ea multime de puteri, cele mai alese fiind: cea rationala, simtitoare si voitoare [volitiva], iar „lume mica” deoarece cuprinde numai cele simtite. Ca asa zice acelasi Cuvantator de Dumnezeu in acelasi loc: „Pe cea de-a doua lume, adica pe om, o pune ca pe o lume mare in cea mica, adica pe pamant” [1]
[Omul este] lumea care impodobeste amandoua lumile: pe cea vazuta si pe cea nevazuta – dupa dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului -, [este] lumea care leaga impreuna amandoua marginile, ale lumii celei de sus si ale celei de jos, facand sa Se arate singurul Ziditor al acestora, dupa [cum zice] Nemesie.

RECENZII