Patriarhul Nicodim Munteanu. Un marturisitor al Luminii in vremuri intunecate

La 27 februarie 1948, a trecut la viata vesnica Patriarhul Nicodim Munteanu. Moartea sa s-a petrecut intr-un climat de mare tensiune politica si sociala, cauzata de puterea comunista care venea din Rasarit asupra noastra. Patriarhul Nicodim Munteanu a fost unul dintre marii ierarhi ai Bisericii noastre din secolul al XX-lea. A pastorit ca episcop la Husi, ca mitropolit al Moldovei si Sucevei si ca patriarh al Romaniei.
S-a nascut in satul Pipirig de langa Targu Neamt, unde vedem astazi o biserica, numita de el „Catedrala muntilor”, pe care a construit-o ca respect si amintire pentru satul sau natal.
A facut studii la Seminarul „Veniamin Costachi” din Iasi, la Academia duhovniceasca din Kiev, iar la intoarcerea de la Kiev a fost numit director al Seminarului Teologic din Galati si apoi vicar la Episcopia Dunarii de Jos. Dupa aceea, a devenit episcop la Husi, unde a stat pana in 1924, iar intre anii 1924-1935 s-a retras la Manastirea Neamt, fiind staretul manastirii. Ca staret, a organizat manastirea, urmele acestei organizari vazandu-se si astazi: aleile drepte si frumoase, ca niste raze, care pleaca de la biserica, fiind opera sa. In anul 1935, a devenit mitropolit al Moldovei, desfasurand si la Iasi o ampla activitate misionara, culturala si sociala.
Patriarhul Nicodim, ca ierarh, a fost un om bine pregatit din punct de vedere al formarii teologice, deosebit de ferm in a apara interesele si demnitatea Bisericii. Putem spune despre el ca era un teolog misionar, un organizator harnic si un patriot marturisitor.
Ca teolog misionar, Nicodim Munteanu a scris si tradus mai multe carti, mai ales carti de teologie biblica si carti de teologie pastorala. In anul 1944, a fost tiparita, din initiativa si cu binecuvantarea sa, Biblia. Cartile sale de teologie, inspirate din Sfanta Scriptura, legate de pastoratia timpului, erau fie volume mari, fie brosuri simple pe intelesul tuturor. Aceasta combinare intre textul Sfintei Scripturi si contextul social, pastoral a aratat ca Patriarhul Nicodim era un teolog realist si un pastor care aducea in actualitate cuvantul vietii, cuvantul mantuitor, cuvantul care ne uneste cu Dumnezeu-Cuvantul si cu intreaga Sfanta Treime.
Ca organizator al vietii bisericesti, Patriarhul Nicodim Munteanu s-a aratat un vrednic gospodar, asa cum ne arata Manastirea Neamt, unde a plantat sute de pomi fructiferi, organizand manastirea in asa fel incat ea sa nu fie doar o institutie liturgica, ci si una culturala si sociala. In vremea sa, Manastirea Neamt patrona opera spirituala, dar si opera sociala din zona. Astfel, ea ajuta material spitalul de la Targu Neamt, in paralel cu desfasurarea unei activitati tipografice de mare amploare.
Patriarhul Nicodim, ca staret-episcop al Manastirii Neamt, a legat activitatea sociala cu cea spirituala intr-un mod traditional romanesc. Niciodata in spiritualitatea noastra nu s-a ajuns la excese de a inainta atat de mult din punct de vedere mistic, incat sa fie uitata iubirea fata de aproapele. Vedem astfel pe Nicodim Munteanu tiparind carti despre spiritualitatea Sfantului Cuvios Paisie Velicicovski (a tradus din limba rusa in limba romana cartea istoricului protoiereu Cetferikov), dar, in paralel cu aceasta lucrare de constientizare asupra spiritualitatii nemtene, el se interesa si de intreaga opera sociala pe care putea sa o desfasoare manastirea, care dadea hrana multor saraci, ajuta orfani si vaduve.
In timpul lui au fost recuperate o multime de mosii, el s-a luptat ca sa apere bunurile Bisericii in fata unora care doreau sa slabeasca Biserica. Deci el avea constiinta ca apara nu interese egoiste, ci o institutie a poporului, care ajuta poporul. Mitropolitul Nicodim Munteanu a infiintat la Neamt si o fabrica de cherestea, pentru a ajuta biserici si manastiri, pentru a sustine lucrarea misionara a Bisericii din timpul sau.
Ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, a pastorit in timpuri deosebit de grele, in timpuri de criza economica si razboi, iar adesea se afla sub presiunea factorilor politici din tara si din strainatate. Cu toate acestea, patriotismul sau nu a fost unul de circumstanta, ci era al unui roman autentic. Patriarhul Nicodim Munteanu era un om adanc legat de istoria poporului si, in acelasi timp, era un om care avea constiinta importantei si misiunii Bisericii in viata poporului roman. Iar cand era diplomat, era un diplomat cu demnitate. El a infruntat puterea politica, atunci cand era vorba despre prezentul si viitorul tarii, a infruntat forte politice straine, aparand demnitatea Bisericii si a neamului romanesc. Patriarhul Nicodim ramane in istoria Bisericii si a poporului roman o figura inalta, de verticalitate luptatoare, de demnitate inteleapta si de constiinta misionara intr-un popor crestinat odata cu formarea sa in istorie.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane