Parisul personal. Familia din Rivoli 18 - George Banu

 

 In acest ultim volum din Parisul personal in care recunoastem „memoriile indirecte“ ale lui George Banu, ni se permite o neasteptata calatorie printre figurile pictate ce-i sunt intime si pe care, imaginar, le anima.
 
 El si-a constituit in timp o familie aleasa, nu mostenita, familie al carei arbore genealogic il deseneaza progresiv in noua carte. Privind si citindu-i paginile, patrundem intr-un context de convietuire cu splendizi protagonisti, veniti din epoci si locuri diverse, din Franta si Italia, de la Bucuresti si Praga. Amestec de arta si viata, cartea sa ne reveleaza biografia si chipul acestor „actori“ ce se insufletesc pe zidurile apartamentului sau parizian. Ei formeaza un univers pe care George Banu l-a compus si pe care azi il dezvaluie. In singuratate, el ii este spectatorul privilegiat, care invita acum la o seducatoare vizita privata.
 
 Mihaela Marin, fotografa de exceptie, partener fidel, surprinde cu afectiune personajele din Rivoli 18.
 
 De la secretele orasului la darurile primite si familia fictiva – iata etapele Parisului personal, care azi se incheie.

 

 Hardcover

 

 

 George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzau) este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, si un eseist de reputatie mondiala. George Banu si-a dedicat opera critica regiei moderne si figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). In 1974 se stabileste in Franta unde isi va continua cariera universitara inceputa in Romania. In 1981, publica volumul de referinta Costumul de teatru, precum si cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai buna carte de teatru a anului. George Banu va mai castiga acest premiu in 1984 si 1990 pentru Le théâtre, sorties de secours si Le Rouge et or. Intre anii 1990-2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar intre anii 1994-2001 a fost presedintele Asociatiei Internationale a Criticilor. George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai buna carte de teatru in Franta; a obtinut premiul de excelenta UNITER si Premiul Prometeu 2007. Este presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru si Doctor Honoris Causa al mai multor universitati europene. Cartile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene si au fost traduse in numeroase limbi. De asemenea, a scris o trilogie despre legaturile dintre teatru si pictura: Le Rideau, L’Homme de dos si Nocturnes. Conduce revista Alternatives theatrales si colectia Le Temps du theatre la Editura Actes-Sud. La Editura Nemira a mai publicat volumul Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetitiile si teatrul reinnoit, Spatele omului, Dincolo de rol sau actorul nesupus si este autorul textelor din albumul de fotografie Hamlet Machine de Mihaela Marin (2007).