Parabolele Domnului - Serafim Papacosta

Arhimandritul Serafim Papacostas a trait demult, intre anii 1892 si 1954, facand parte din fratia Zoi, asociatie care era foarte preocupata de viata duhovniceasca si de educarea tinerilor in spirit crestin.
Trei dintre cartile sale, Parabolele Domnului, Minunile Domnului si Predica de pe munte, au devenit clasice pentru ortodocsii din Grecia. Lucrarile sale liturgice, Botezul si Manualul Dumnezeiestii Liturghii, au avut de asemenea o mare importanta.
In scrierile lui s-a ocupat atat de viata duhovniceasca, cat si de problemele sociale moderne. In problema parentala, a controlului nasterilor, a moralitatii si a sanatatii si despre ceasurile durerii, el a incercat sa ofere sfaturi pentru dificultatile timpurilor noastre. Toate aceste carti au avut o circulatie larga in Grecia, editii succesive fiind publicate si primite cu caldura. Dintre toate cartile sale, Pocainta a avut cel mai mare tiraj, fiind publicata in numeroase editii.
Spuneam ca lecturarea cartilor lui le va fi de folos celor preocupati de viata duhovniceasca, dar, in mod special, preotilor care cauta materiale pentru a-si pregati predici temeinice si atractive. Si, daca suntem sinceri, constatam nivelul scazut si banal al multor predici.
Parintele Nicolae Steinhardt, in cartea Daruind vei dobandi, ne invata totusi ca incercand sa le predicam altora, sa-i ajutam pe altii, ne ajutam pe noi insine. „Iata paradoxul crestin in toata plinatatea, splendoarea si virtutea lui. Iata si fagaduinta uluitoare: Din ceea ce nu ai, dobandesti ce ai stiut sa dai din golul fiintei tale” 1.
Lecturarea cartilor parintelui Serafim Papacostas ne va oferi, pe de o parte, mangaiere sufleteasca dar, pe de alta parte, ne va oferi si un bogat material omiletic. Le punem la indemana cititorilor, inclusiv preotilor, acest material intemeiat consistent pe Sfanta Scriptura.
Dragi cititori, aveti sansa, citind aceasta carte, sa cunoasteti invatatura Mantuitorului Iisus Hristos exprimata admirabil prin imagini unice, pitoresti si vii. E adevarat ca unele dintre cuvintele Mantuitorului sunt dure, taioase, aspre, brutale chiar, exigente si greu de acceptat: „Multi dintre ucenicii Lui, auzind [cuvintele Domnului], au zis: Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte?” (In. 6, 60). Si din acest motiv, multi dintre ucenicii lui Iisus s-au dus inapoi si nu mai mergeau cu El (In. 6, 66). Cu toate acestea, invitatia de a le asculta ramane valabila si astazi, asa cum era atunci, deoarece „acestea sunt cuvintele vietii vesnice” (In. 6, 68). Remarca scriitorului si a eseistului francez Francois Mauriac se potriveste bine si in cazul Parabolelor Domnului: „Noi credem ca Dumnezeu nu asculta rugaciunile, strigatul si intrebarile noastre. De fapt, noi suntem cei care nu asculta raspunsurile Lui” (Pr. conf. univ. dr. Alexandru Moldovan).

RECENZII