Panta rhei - Vasili Grossman

Traducere din limba rusa de Janina Ianosi
Note de Ion Ianosi
 
Intors acasa dupa 30 de ani supravietuiti in lagarele sovietice, Ivan Grigorievici incearca sa-si gaseasca un loc in lumea in continua transformare. Stalin a murit, iar frica pe care a instaurat-o, disparuta odata cu el, lasa loc unui haos care parca i-a cuprins pe toti. Aflat acum in libertate, Vania se lupta cu amintirile crimelor cumplite ale anilor’30 si se nedumereste cind intilneste prieteni de altadata, multi chinuiti de amintirea unor„marturii” ce lor le-au salvat viata, iar pe altii i-au inchis in intunecimea gulagului sovietic.

Vasili Grossman (1905‑1964) este una dintre figurile marcante ale rezistentei antitotalitare. S‑a nascut intr‑o familie de evrei asimilati din Berdicev (oras din Ucraina de astazi) si a urmat cursurile Institutului de Studii Superioare din Kiev si pe cele ale Facultatii de matematica‑fizica din cadrul Universitatii de Stat din Moscova, absolvind in 1929. A lucrat ca inginer chimist in bazinul Donului, dar la mijlocul anilor ’30 a renuntat la aceasta meserie in favoarea literaturii. Nuvelele si povestirile sale se bucura de succes si atrag atentia unor autori ca Maxim Gorki si Mihail Bulgakov. In 1934 publica nuvela „In orasul Berdicev”, care a stat la baza filmului Comisarul (1967), regizat de Aleksandr Askolov. Filmul este insa interzis de KGB si apare pe marile ecrane abia in 1990, in perioada perestroikai. In timpul celui de‑al Doilea Razboi Mondial, Grossman a fost reporter de front, unul dintre primii comentatori ai Holocaustului. Articolul sau „Infernul de la Treblinka”, din 1944, a facut parte dintre probele acuzarii in procesul de la Nürnberg. Insa criticile la adresa colectivizarii si a represiunii politice din URSS duc la interzicerea cartilor sale, gloria lui Grossman fiind, in cele din urma, ca si a lui Bulgakov sau Pasternak, postuma. Din opera sa, la Editura Polirom au mai aparut: Viata si destin (2010), volum interzis in Uniunea Sovietica din pricina continutului „daunator” si publicat abia in 1980, in Elvetia; Drumul (2012); Panta rhei (2014).