Pamantul si cerul lui Jacques Dorme - Andrei Makine

In Pamintul si cerul lui Jacques Dorme se impletesc trei povesti incredibile prin momentele pe care le traiesc protagonistii lor. Eroicul aviator Jacques Dorme piloteaza, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, avioanele oferite de americani sovieticilor si se zdrobeste de un versant de gheata in apropierea Cercului Polar; iubita lui, Alexandra, este o frantuzoaica exilata intr-un Stalingrad devastat de razboi; naratorul (si alter ego-ul scriitorului) este un copil abandonat intr-un orfelinat din Rusia anilor lui Hrusciov. Romanul nu este o continuare a cartilor anterioare ale autorului, nefiind insa complet strain de acestea. Drama unei copilarii consumate sub norii apasatori ai stalinismului, pacaleala mai multor „dezgheturi” succesive, confuzia valorilor si inutilitatea unor sacrificii apar aici inscrise intr-un filigran extrem de delicat, dar si seducator. Delicat, pentru ca, acolo unde subiectul incita la cruzime, Makine evita tonurile dure, preferind aluzia, aburul multicolor al metaforei. Seducator, pentru ca scriitorul rus stramutat la Paris isi imbraca naratiunea sincopata intr-o urmarire de film politist, care nu are cum sa nu-l cucereasca pe cititor.

 

Traducere din limba franceza de Dan Radu Stanescu
 

 

Andreï Makine (n. 1957, in Siberia) se numara printre cei mai apreciati scriitori francezi contemporani, fiind asimilat imediat de tara de adoptie dupa succesul rasunator al romanului Testamentul francez (1995; Polirom, 2002, 2013), distins cu Prix Goncourt, Prix Médicis si Prix Goncourt des Lycéens. Scrise intr-un stil sobru si evocator inconfundabil, romanele sale au incintat publicul cititor, fiind traduse in peste patruzeci de limbi. La Editura Polirom au mai aparut: Crima Olgai Arbelina (2001, 2015), Pamintul si cerul lui Jacques Dorme (2004, 2014), Femeia care astepta (2005), Iubirea omeneasca (2007), Recviem pentru Est (2008), Viata unui barbat necunoscut (2010, 2016), Cartea scurtelor iubiri eterne (2011, 2016), O femeie iubita (2013), Patria locotenentului Schreiber (2015) si Arhipelagul altei vieti (2017). In 2005, scriitorul a fost recompensat cu Premiul Printul de Monaco pentru vasta sa cariera literara, iar in 2015 a devenit membru al Academiei Franceze.