Pahar. Glass. Au fond du verre. Im Glas. Bicchiere. Pohár. Cu 10 desene de Ioan Marchis - Ion Muresan

Editie multilingva. Traducatori: Virgil Stanciu (in limba engleza), Dumitru Tepeneag (in limba franceza), Ernest Wichner (in limba germana), Danilo De Salazar (in limba italiana), Szántai János (in limba maghiara). Proiect editorial aparut sub egida Fundatiei Culturale „Archeus” Baia Mare si recomandat de SINTEZA, revista de cultura si gandire strategica.

 

M-am intrebat adesea de unde vine farmecul foarte special si inconfundabil al poemelor sale, ce anume le face imponderabile si coplesitoare in chiar aceeasi clipa. Ei bine, vizualizand prelung „povestile” depanate de poeme – s-a vorbit despre epicitatea/narativitatea lor concret-halucinatorie – am gasit un corespondent nu doar in personaje cu anxietati dostoievskiene (cum spune Soviany), ci un pas mai departe, in vechile basme rusesti repovestite de Puskin si Tolstoi, in Serile in catunul de langa Dikanka, gogoliene, dar mai ales in filmele cu irizari zglobiu-intunecate, minutios-fantastice facute in seama lor.

Exista acolo acea guresenie hatra, mucalita, prefacuta, caci sangerand in taina, gata sa se incontreze amical cu diavoli si ingeri, apeland la acelasi instrumentar diminutival, la familiaritatea parsiva si devastatoare a lumilor de jos si de sus proprie si vechilor cantece maramuresene, de pilda. O luciditate extrema si inalt reflexiva, de om cu lecturi in biblioteci selecte, careia i se reveleaza adancimi atat de ingrozitoare, de virgine, adica nemaipovestite, incat alege sa le traduca in lucruri mici si iluzoriu controlabile. E un fel de haz de necaz, o naivitate voita si apasata a tablourilor care sa tina in frau, intr-un stand-by cat de cat securizant, confortabil, descoperirile abisale. In costumatie de mosneag cu barba, cu un zambet inocent-atoatestiutor in coltul gurii, cu mladieri/mascari bahice ale trupului si ale vocii, Ion Muresan loveste repetat sub centura toate comodele tabieturi ale contemporanilor. Asemeni mujicilor siberieni – repet, cei descrisi in cartile/filmele copilariei mele, cu nas rosu, priviri alunecos-hipnotizante, vorbind in dodii si in leganari de ritm inselatoare, tropotind pe loc, in spatii minuscule, dar avand acces la stepe nesfarsite –, Ion Muresan construieste impecabile, negre scenarii introspective, pe care le regizeaza in pozitiv, le rasuceste si le dichiseste pentru a putea fi transpuse in spectacole publice, larg acceptabile.

* * *

Ion Muresan, (n. 9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj). Poet, publicist. Facultatea de Istorie si Filosofie  Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca. Debut absolut cu poezii in revista Cutezatorii, 1968. Premiul Uniunii Scriitorilor 1981, 1993. Volume: Cartea de iarna, 1981; 2013; Poemul care nu poate fi inteles, 1993; Cartea pierduta – o poetica a urmei, 1998; Le mouvement sans coeur de l’image, traducere in franceza de Dumitru Tepeneag, 2001; Paharul / Glass / Au fond de verre, cu desene de Ioan Marchis, traduceri de Virgil Stanciu si Dumitru Tepeneag, 2007; Zugang verboten / Acces interzis, Büroarcrasch, Viena, 2008, tradusa in limba germana de Ernest Wichter; cartea Alcool, 2010; Oglinda aburita, eseuri, 2013. Prezent in: Antologia poetilor tineri (antologie de George Alboiu), 1982; Antologia poeziei romane de la origini pana azi (antologie de Dumitru Chioaru si Ioan Radu Vacarescu), 1998; Poezia romana actuala, vol. I (antologie de Marin Mincu), 1998; Antologia poeziei generatiei ’80 (antologie de Alexandru Musina), 2002; Bautorii de absint, 2007. Premiul Uniunii Scriitorilor 1981, 1993, 2010. Premiul Mihai Eminescu, 2014.