Padurea noptii - Djuna Barnes

Traducere si note de Luana Schidu

 

Considerat de T. S. Eliot un roman de referinta al secolului XX, Padurea noptii spune povestea unei femei si a grupului de americani si europeni care graviteaza in jurul ei in Parisul anilor ’20, o lume exotica, efervescenta. Prin abordarea excentrica a iubirii si sexualitatii si excelenta stilistica, romanul a devenit un clasic al modernismului.

 

Robin, Nora, Jenny. Un triunghi amoros feminin care angreneaza toate resorturile povestii: Robin are un scurt, nefericit mariaj cu baronul Felix Volkbein, in urma caruia se cufunda intr-o existenta promiscua si isi cauta refugiul in dragostea pentru Nora Flood, apoi pentru superficiala Jenny. In vreme ce Nora asteapta de la relatia cu Robin liniste si echilibru, natura acesteia o impinge spre experiente autodistructive si in cele din urma in bratele lui Jenny Petherbridge, vaduva mult mai in varsta care se hraneste din fericirea celorlalti. Liantul intre povestile de dragoste si pasiune dintre cele trei il constituie doctorul Matthew O’Connor, hibrid straniu, amestec de savant, nebun, inger si demon: el este cel care i-o prezentase baronului pe Robin si tot el este cel la care recurge Nora in incercarea ei de a o recuceri pe Robin. Raspunsurile doctorului sunt stralucite monologuri, oglinda deopotriva pentru vremuri apuse, dar si pentru noile idei si tendinte ale epocii interbelice.

DJUNA BARNES s-a nascut pe 12 iunie 1892 in Cornwall-on-Hudson, statul New York. A fost educata in familie, de catre tata si bunica, care i-au dat lectii de arta si muzica. Dupa un viol (posibil incest), si ca urmare a divortului parintilor ei, in 1912 ajunge, impreuna cu mama si trei dintre fratii sai, la New York. Aici se inscrie la Pratt Institute, dar dupa sase luni va renunta, pentru a-si putea intretine familia. Colaboreaza cu articole, interviuri, cronici de teatru, povestiri la majoritatea publicatiilor newyorkeze. In 1915 se muta in Greenwich Village, intra intr-o comunitate de artisti si scriitori boemi si, in acelasi an, publica The Book of Repulsive Women, o carte de poeme ilustrate de ea insasi, tributara decadentismului de secol XIX. Eugene O’Neill ii pune in scena trei piese intr-un act. In 1921 pleaca la Paris, unde se alatura cercului de literate promotoare ale modernismului de pe Rive Gauche: Gertrude Stein si Alice B. Toklas, Janet Flanner, Sylvia Beach si Adrienne Monnier etc. Acum apare A Book (1923), o antologie de poeme, piese de teatru si povestiri. In 1928 publica romanul autobiografic Ryder, urmat imediat de romanul cu cheie Ladies Almanack. Sub influenta lui James Joyce, isi schimba complet stilul, fiind interesata de experiment imagistic si polifonie. In 1931 se muta la Londra, iar in 1936 iese de sub tipar romanul Padurea noptii (Nightwood), considerat o capodopera a modernitatii. In 1939 se stabileste la New York, unde traieste in recluziune, scriind sporadic poeme si piese de teatru. In 1958 apare piesa The Antiphon, ultimul ei volum fiind Creatures in an Alphabet din 1982. A murit pe 18 iunie 1982, la New York.