Pachet format din 4 titluri Dragoste la prima vedere, Pas in doi, Priveste-ma!, Cel Mai Lung Drum - Nicholas Sparks

Priveste-ma

 Colin Hancock incearca sa lase in urma un trecut tumultuos, numeroasele decizii proaste care aproape l-au bagat in inchisoare si sa-si faca ordine in viata. Implicarea intr-o relatie serioasa e ultimul lucru la care se gandeste. Maria Sanchez, fiica unor imigranti mexicani, este imaginea perfecta a succesului: a absolvit Facultatea de Drept si are o slujba la o prestigioasa firma de avocatura. Cu toate acestea, si Maria a trecut printr-o intamplare traumatizanta, care a determinat-o sa se intoarca in orasul natal si sa puna sub semnul intrebarii toate lucrurile in care credea odinioara. O intalnire intamplatoare, intr-o zi ploioasa, le schimba destinele si ii face sa isi redefineasca ideile pe care le au unul despre celalalt si, in final, despre propria persoana. Vor reusi problemele din trecut sa distruga relatia pe care incep sa o construiasca sau dragostea ii va proteja chiar si in cele mai grele momente?

"Un roman care se citeste pe nerasuflate, presarat cu detalii despre viata pe malul marii, marca distinctiva a scrierilor lui Sparks." - Daily Mail



Pas in doi
La 32 de ani, Russell Green are totul: o sotie uimitoare, o fiica iubitoare de sase ani, o cariera de succes in calitate de director publicitar si o casa de senzatie. Isi traieste visul, iar centrul universului sau este insasi casnicia cu Vivian. Dar, sub pojghita stralucitoare a acestei existente perfecte, incep sa apara fisuri si nimeni nu este mai surprins decat Russ atunci cand viata i se da peste cap. In cateva luni, Russ trezeste fara slujba, fara sotie, ingrijindu-si singur fiica si incercand sa se adapteze la o realitate noua si incurcata. Aruncandu-se in nebunia vietii de parinte singur, Russ se imbarca intr-o calatorie temerara si plina de satisfactii – una care ii va pune la incercare abilitatile si resursele sale emotionale dincolo de tot ceea ce si-a imaginat vreodata.
fragment din roman:

"Dupa ce i-am stins luminile si m-am gandit ca am ajuns in punctul in care nu mai puteam tine pasul cu London, am mers in garaj si mi-am scos bicicleta afara. O aveam de ani de zile si, ca si bicicleta lui London, era mai mult neglijata decat deteriorata. Am curatat-o si am uns-o, am adaugat vaselina la pinioane si am umflat rotile inainte sa o incerc la o plimbare.
Era destul de buna, m-am gandit, si intrand inapoi in casa, mi-am asezat laptopul pe masa din bucatarie. Am intrat pe YouTube si m-am uitat la mai multe reclame diferite ale lui Cal Worthington, gandindu-ma ca Taglieri avea dreptate, cantecelul era vesel si batranul Cal il avea mereu pe cainele lui Spot, care era intotdeauna un animal exotic. Spoturile erau memorabile, dar totul se rezuma la a face negustorie. Nu e de mirare ca un copil ar vrea sa-l intalneasca pe furnizorul de masini, dar nu eram atat de sigur ca ar inspira clientilor din teren increderea necesara ca avocat.
M-am uitat din nou la reclamele lui Taglieri. Dupa aceea, am notat numarul de telefon pe un carnetel si am potrivit numerele cu literele, intrebandu-ma daca as fi putut inventa un cuvant sau doua ca sa fac numarul de telefon mai usor de tinut minte. Nu mi-a venit nimic imediat in minte cu numarul pe care-l avea, dar daca ar fi adaugat un al doilea numar de telefon gratuit, poate ca as fi putut face ceva. Mai intai m-am gandit doar sa-i scriu numele de familie, dar erau opt litere si sapte cifre, asa ca nu ar fi mers, chiar daca oamenii isi puteau aminti cum sa rosteasca Taglieri, ceea ce era indoielnic. Puteam face ceva de genul C-A-S-T-I-G-A sau T-A-G-I-S-I-T sau chiar B-U-L-L-D-O-G, dar niciunul dintre acestea nu parea foarte potrivit. Speram sa-mi vina in minte ceva mai bun.
Desi stiam ca afacerea lui Taglieri ar avea de castigat din alte forme de publicitate, m-am concentrat mai intai asupra reclamelor, pentru ca, stiam ca era o limba pe care ar fi inteles-o. Cum puteam atunci sa le fac mai bine - si destul de diferite - ca sa-l ademenesc sa faca schimbarea? Am petrecut urmatoarele cateva ore notand mai multe idei pana cand incepusera sa prinda forma: Sa, renunte la birou si la costum, in schimb, sa-l aratam pe Taglieri in afara tribunalului, intr-un pulover, aratand prietenos, precum cineva caruia ii pasa cu adevarat. Un scenariu similar, dar mult mai... familiar si lejer in atitudine si mod de vorbire.
Cu siguranta diferite, dar nu eram sigur ca se ridicau chiar la nivelul lui Cal Worthington. Poate pentru ca eram obosit, dar continuand insa sa ma joc cu diverse sloganuri si idei de imagini, mintea mea se tot indrepta spre ridicol. Ai vrut negustorie pura? Ce zici sa, te imbraci intr-un costum de supererou si sa treci prin usi ca sa invingi directorii rai de asigurari? Sau ce zici sa te sa infasor in steagul american pe care sa pun imagini cu vulturi plesuvi, ca sa aratam cat de incredere poti fi? Sau poate ai vrea sa te pun sa faci lucruri interesante, cum ar fi sa spargi placi de lemn ca un expert in karate, ca sa arati ca esti pregatit sa faci orice este nevoie ca sa castigi?
Pe masura ce mi se derulau imaginile in minte, ma trezeam razand din cand in cand, chiar daca nu ma puteam imagina vreodata folosindu-le. Creativitatea si originalitatea erau in regula, dar oamenii raniti nu voiau prost gust. Ei aveau nevoie de cineva cu experienta si tenacitate si de incredere, si am fost izbit de ideea ca, in loc sa incerc sa fac toate acestea singura reclama, as putea capta acele idei in mod individual, intr-o serie de reclame... "




Dragoste la prima vedere

Jeremy Marsh era foarte sigur de cateva lucruri: nu va parasi niciodata New Yorkul, nu se va mai indragosti vreodata dupa mariajul esuat si nici nu va deveni parinte. Acum Jeremy locuieste in micutul orasel Boone Creek din Carolina de Nord, este logodit cu Lexie Darnell, marea lui dragoste, si asteapta cu nerabdare sosirea pe lume a fiicei sale. Insa tocmai cand viata pare sa se astearna pe un fagas plin de fericire deplina, un e-mail misterios si tulburator declanseaza un lant de evenimente care va schimba cursul destinului tanarului cuplu. Continuand povestea indragostitilor din Miracolul, romanul lui Sparks surprinde romantismul, dragostea si intamplarile neasteptate care exista intotdeauna in viata unor tineri casatoriti. Cat de bine ii cunoastem cu adevarat pe cei pe care ii iubim? Cum putem sa facem fata inevitabilelor indoieli, temerilor legate de responsabilitatile unui parinte si obstacolelor care ni se ivesc in cale? O poveste uimitoare despre dragostea dintre un barbat si o femeie si dintre un parinte si un copil, Dragoste la prima vedere vorbeste despre sfarsituri care aduc noi inceputuri, tragedii care duc la bucurii neasteptate si, mai mult decat orice, despre magia dragostei nepieritoare.



Cel mai lung drum

 Ira si Ruth, Sophia si Luke. Doua cupluri care, aparent, nu au nimic in comun, despartite de ani multi si experiente diferite. Ira este un evreu ajuns la apusul vietii, care, captiv in propria masina, in urma unui accident, se trezeste alaturi de fantoma lui Ruth, sotia mult iubita. Ea este cea care il tine in viata, cu ajutorul amintirilor. La cativa kilometri distanta, Sophia, care studiaza la colegiul Wake Forest, se zbate sa isi revina dupa un dureros esec sentimental. In inima ei inmugureste din nou speranta cand il intalneste pe Luke, un seducator campion de rodeo. Ca si in cazul cuplului Ruth si Ira, Sophia si Luke sunt, la prima vedere, cum nu se poate mai diferiti. Si totusi, se atrag si se completeaza. La un moment dat, destinele celor doua perechi, Ira-Ruth si Luke-Sophia, se intrepatrund cu o neasteptata profunzime.

 
Romanul a fost ecranizat in 2015.
Fragment:
 
"Sophia inca isi amintea reactia ei surprinsa cand ii spusese ca era din Jersey. De fapt, Sophia ar fi putut la fel de bine sa spuna ca fusese crescuta pe Marte. Trebuia sa admita ca reactia Marciei fusese absolut impertinenta. Povestea lor era total diferita. Marcia era sora mai mica din doi frati; tatal ei era chirurg ortoped, iar mama, avocat specializat in problemele de mediu. Fratele mai mare era in ultimul an la facultatea de drept la Vanderbilt si, desi familia ei nu figura pe lista Forbes, facea parte din patura privilegiata. Era genul de fata care lua lectii de echitatie si de dans si care primea un Mercedes decapotabil la implinirea varstei de saisprezece ani. Sophia, de cealalta parte, era copilul unor imigranti. Mama ei era frantuzoaica, iar tatal ei era din Slovacia si venisera in tara doar cu banii din buzunar. Desi erau oameni educati - tatal ei era chimist, iar mama farmacista - vorbeau putin engleza si petrecusera multi ani facand munci domestice si locuind in apartamente micute si darapanate, pana cand adunasera destui bani cat sa isi deschida propriul magazin alimentar. In timp, facusera inca trei copii - Sophia era cea mai mare iar ea crescuse lucrand cot la cot cu parintii ei la magazin, dupa ore sau la sfarsit de saptamana. 
Afacerea mergea binisor, destul cat sa aiba cu ce se intretine, dar doar atat. La fel ca multi alti studenti buni din clasa ei, pana in ultimele luni inainte de absolvire, Sophia se asteptase sa urmeze cursurile la Rutgers. Se inscrisese la Wake Forest dintr-un capriciu deoarece indrumatorul i-o sugerase, dar nu si-ar fi putut permite sa mearga acolo niciodata, nici nu stia prea multe despre locul acela, in afara de fotografiile frumoase postate pe website-ul universitatii. Dar, spre surprinderea mai ales a ei, Wake Forest ii oferise o bursa care acoperea taxele, asa ca in august Sophia se urcase in autobuz spre New Jersey, in drum spre o destinatie practic necunoscuta, unde avea sa petreaca o mare parte din urmatorii patru ani. 
Fusese o decizie importanta, cel putin din punct de vedere al educatiei. Wake Forest era o universitate mai mica decat Rutgers, ceea ce insemna ca si clasele erau mai mici si profesorii din Departamentul de Istoria artei erau mai pasionati de predare. Daduse deja un interviu pentru un stagiu la Muzeul de Arta din Denver — si nu, nu o intrebasera nimic despre rolul ei in Chi Omega — despre care credea ca decursese bine —, dar inca nu primise raspuns. Vara trecuta, reusise si sa stranga destui bani cat sa isi cumpere prima ei masina. Nu era mare lucru — o Toyota Corolla veche de unsprezece ani, cu peste 160. 000 kilometri la bord, cu o indoitura in portiera din spate si cateva zgarieturi dar pentru Sophia, care crescuse mergand pe jos sau luand autobuzul peste tot, era o eliberare sa poate veni si pleca dupa pofta inimii.
Langa balustrada, se stramba. Ei bine, cel putin cu exceptia serii de fata. Dar era vina ei. Ar fi putut sa conduca, dar... 
De ce naiba venise Brian in seara asta? Ce credea ca avea sa se intample? Chiar credea ca o sa uite tot ce ii facuse — nu o data, ci de trei ori? Ca avea sa il primeasca inapoi la fel ca Inainte? 
Nici macar nu ii era dor de el. Nu avea de gand sa il ierte si, daca nu ar fi urmarit-o, se indoia ca s-ar fi gandit macar la el. Dar tot era capabil sa ii strice seara, iar lucrul acesta o deranja. Pentru ca ea permitea acest lucru. Pentru ca ii permitea sa aiba putere asupra ei. 
Ei bine, pana aici, se hotari ea. Avea sa se intoarca si sa stea cu Marcia si cu Ashley si baietii aceia de la Duke; si ce daca o gasea Brian si voia sa vorbeasca? Avea sa il ignore. Si daca incerca sa se bage peste distractia ei? Ei bine, poate avea chiar sa il sarute pe unul dintre baieti ca sa se asigure a Brian stia ca trecuse mai departe si gata. 
Zambi la aceste ganduri si se intoarse de langa balustrada, dand peste cineva si aproape pierzandu-si echilibrul."

RECENZII