Pachet format din 4 titluri Acul de aur si ochii Glorianei, Omul care muta norii. Sapte intamplari - Radu Paraschivescu

Acul de aur si ochii Glorianei

Suntem la sfarsitul secolului XVI, cand lumea isi pastreaza relieful mostenit din alte vremuri: inselatorii si aliante, cuceriri si conspiratii, excese si dusmanii. Razbunarea e moneda forte, iar tradarea, un tic fara frontiere.

Pe scaunul papal de la Quirinale sta Clement VIII, in timp ce tronul Angliei e ocupat de Elisabeta I. Departe de ei, intr-un sat ascuns in padurile Umbriei, fratii Durante si Cesare Scacchi nu banuiesc ce le rezerva destinul. Daca Fulvia, ghicitoarea din tinut, le-ar spune ca vor ajunge oculisti reputati, i-ar rade in nas sau ar crede-o nebuna. Si totusi, chiar asta se intampla.

Destinul e atat de pus pe sotii, incat Durante Scacchi, fratele cel mare, devine medicul personal al papei. In ce-l priveste pe Cesare, fratele cel mic, el e escortat la Londra, unde trebuie s-o opereze de cataracta pe Gloriana, asa cum ii spun supusii reginei Elisabeta. Din Val Castoriana la Roma si de acolo la Londra, cu o incursiune prin Normandia, fratii Scacchi scriu o cronica plina de neprevazut, in care sublimul si oroarea traiesc impreuna.

Insa "Acul de aur si ochii Glorianei" nu e doar o poveste despre ciuma si pedeapsa, in care trebuie sa-i dam lui Cesare ce e al lui Cesare. Romanul lui Radu Paraschivescu, in care se insinueaza Richard Burbage sau umbrele lui Ann de Boleyn, William Shakespeare si Caravaggio, e poate in primul rand un omagiu adus ochiului, vederii si culorilor.

"Acul de aur si ochii Glorianei" trebuia sa deschida o carte de povestiri. Numai ca – am aflat si eu – socoteala din minte nu se potriveste cu cea din timpul scrisului. Si al cercetarii – caci, da, a fost nevoie sa consult diverse surse si documente privind istoria de altadata a Umbriei si a Angliei elisabetane. Pe masura ce ramificam trama si descopeream intamplari si amanunte care meritau luate in calcul, imi dadeam seama ca rama unei povestiri ar fi prea ingusta pentru aventura lui Cesare Scacchi si a celor din jurul lui, fie ei umbrieni, romani, francezi sau englezi. Fie ei macelari, diplomaþi, mesageri, amante, interpreþi, medici, curteni, papi sau regine. Era nevoie de mai mult. Era nevoie de un roman. Cu atat mai mult cu cat mi se facuse dor de scris un roman, mai cu seama ca de la ultimul se implinesc maine-poimaine noua ani.



Omul care muta norii. Sapte intamplari

Un barbat se trezeste ducandu-si viata sub dominatia unei cifre. Un altul e luat de pe o banca din parc si pus sa imite, intr-un show tinut in inima Capitalei, un sarlatan presat de urgente neamanabile. Un preacucernic angajeaza un evlavios care trans­forma un cantonament in loc de rugaciune si plaseaza matanii in locul televizoarelor din camere. Doi surdomuti deschid, intr-un targusor din Provence, un joint venture care cheama la lupta gustul si mirosul. O fata cu nume inselator se indreapta spre groapa ascultand obsesiv Sepultura. O pereche de pungasi adolescenti fura de prin case si lasa o semnatura sfidatoare, colorand de fapt visul unui al treilea. O povestitoare bizara deapana o patanie in care lucrurile scapa de sub control in centrul Romei.

Sunt sapte intamplari de ieri si de azi, din Franta sau din Italia, dintr-un colt al Bucurestiului sau dintr-altul. In Omul care muta norii, Radu Paraschivescu se suie la volanul prozei scurte si isi plim­ba cititorii pe un traseu cu o serie de opriri la cerere: stu­poare, veselie, tandrete, deznadejde si speranta.



Orice om ii este teama. Un partid, doi ani si trei premieri

Isi bat joc de tine. Te fura, te invart pe degete, te mint. Iti castreaza legile si-ti rad in nas. Te fac sa-ti fie rusine sa scoti buletinul in aeroporturile lumii. Te trateaza cu dispret si, cand li se pare c-ar fi nevoie, cu gaze. Te duc cu presul promisiunilor. Te cred naiv, manipulabil, neinformat. De doi ani. Saptamana de saptamana, zi de zi, ceas de ceas.
Traiesti intr-o tara aflata in pragul cleptocratiei, intr-o democratura condusa de condamnati penal, de impostori si de analfabeti. Suporti zilnic rusinea de-a avea ministri care nu stiu sa scrie si sa vorbeasca nici macar in limba lor. Te revolti si iti strigi disperarea in piete. Iar uneori incerci sa scapi de sufocare razand. Macar cateva minute sau o ora.
Orice om ii este teama, cartea-parastas a Romaniei dupa doi ani de guvernare PSD, e o amenda simbolica pentru partidul care mai are putin si isi ingenuncheaza tara. Dar nu numai. E in acelasi timp un instrument care masoara trei decenii de sperante inselate si de iluzii pierdute. - Radu Paraschivescu
 


In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi)

Guvernul Romaniei si alianta din care provine si-au dovedit de atatea ori fascinatia pentru selectia negativa, incat nu mai poti nici macar sa te revolti. Ilie Mario Rafael e doar un nume din dosarul pe care scrie cu litere mari «Cultura sfidarii». De ce-l numeste premierul intr-o asemenea functie? Pentru ca poate. Codrin Stefanescu a lamurit deja dilemele pricinuite oamenilor onesti de abuzurile puterii PSD. «Pentru ca putem» e, din acest punct de vedere, o lozinca mult mai aproape de natura adevarata a partidului decat «Indrazneste sa crezi». «Pentru ca putem» e o sinteza a bunului-plac si a dispretului pentru lege, pentru normalitate si pentru respiratia europeana a tarii.
De ce pastrati penali in functii publice? Pentru ca putem. De ce numiti in functia de secretar general al guvernului un om trimis in judecata pentru trafic de influenta, constituirea unui grup infractional organizat si fals in declaratii in forma continuata? Pentru ca putem. De ce numiti in functia de consilier personal al premierului un condamnat la opt ani cu executare? Pentru ca putem. De ce numiti ca ministru al tineretului si sportului o tanara specializata in campanii publicitare pentru spirtoasele familiei? Pentru ca putem. De ce numiti ca premier un om incapabil sa se exprime cursiv in propria sa limba si cu atat mai putin intr-o alta? Pentru ca putem. De ce fortati ordonante care sa-i scape pe marii vinovati din PSD de puscarie? Pentru ca putem. De ce va bateti joc de oameni si de tara? Pentru ca putem.
Si pot. Chiar pot. Fara sa-i intereseze cum ne priveste Occidentul, fara sa se gandeasca la altceva decat la propria lor piele, fara urma de consideratie pentru naivii si disperatii care le-au luat de bune promisiunile si i-au adus la putere. – Radu Paraschivescu
Fragment din volumul "In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi)" de Radu Paraschivescu:

"Diversi impostori isi fabrica diplome si parafe, isi cumpara halate si pe urma se angajeaza ca medici in spitale importante din Bucuresti si din tara.
Guvernul are in componenta analfabeti, plagiatori si sfertodocti, iar camerele Parlamentului sunt conduse de condamnati penal.
Numarul celor care pleaca din tara satui de minciuna, saracie, abuz, nepasare, coruptie si neglijenta criminala depaseste cinci milioane si transforma Romania in tara cu cea mai mare populatie emigrata pe timp de pace din intreaga lume. Inaintea Romaniei se gaseste doar Siria, devastata de un razboi civil infricosator.
Un premiu national de poezie este transferat dinspre castigator spre al doilea clasat intrucat castigatorul nu poate fi de fata la premiere — festivitatea se desfasoara la sute bune de kilometri de locul unde poetul, in varsta de optzeci de ani, e bolnav si tintuit la pat. Al doilea clasat, cu o stare medicala incomparabil mai buna, se deplaseaza la locul faptei, ridica premiul si multumeste juriului.
Un deputat cu cvasistudii de cvasidrept confunda protestul cu greva si-i ameninta cu inchisoarea pe magistratii care protesteaza impotriva unei ordonante de urgenta care le pune gatul in jugul partidului aflat la putere si le suprima independenta decizionala.
Analfabetismul functional depaseste 40%, ceea ce trimite Romania la coada tarilor membre ale Uniunii Europene (si) la acest criteriu.
Fostul procuror-sef al Romaniei e sicanat, jignit si linsat politic de compatriotii din partidul aflat la putere cand candideaza la sefia Parchetului European. Cei care se comporta asa sunt aceiasi care deplang atitudinile antiromanesti ale europarlamentarilor care divulga pe scena europeana abuzurile guvernului roman. Operatiunea de obstructionare a candidatului e desfasurata de un partid plin de insi „mandri ca sunt romani" si are loc exact cand Romania se afia la conducerea rotativa a Consiliului Uniunii Europene.
Asa cum observa doi ganditori romani intr-o conferinta tinuta sub cupola Ateneului Roman, contraselectia politica si morala are castig de cauza in dauna modelelor iradiante ale binelui.
Un senator constata ca „pe vremea tehnocratilor se faceau sase ore de la Caransebes la Bucuresti, pe cand acum, datorita cresterii economice, se fac opt, fiindca sunt mai multe camioane pe drum".
Spitalizarea reprezinta suparator de frecvent scurtatura spre infectie si deces. Ministrul muncii devine somer.
 
Din aceste motive si din alte cateva zeci, „in lume nu-s mai multe Romanii". Macar atat."

RECENZII