Pachet Femei (III) autorii Ioan Slavici, Garabet Ibraileanu

Prezentare scurtă:

Cărțile aduc în prim-plan modul în care era percepută femeia, prin intermediul literaturii, în România cu precădere în perioada interbelică. Prin ochii bărbatului care scria despre ea, femeia devenea ori muză, iubită, adorată, ori mamă, gospodină, copilă, dar niciodată eroină, niciodată, sau aproape niciodată, văzută ca o persoană cu un caracter puternic, independentă, care țese propriile povești în jurul ei, fără a fi țesute de alții.


Descriere:


„Mara lui Ioan Slavici, operă a cărei acțiune e plasată într-un mic burg ardelenesc și care are două protagoniste puternice, este o capodoperă a genului romanesc în literatura noastră. Deși nu prezintă o societate progresistă în adevăratul sens al cuvântului, Slavici pune pe tapet un spațiu de graniță, un loc comun, o societate în care participanții se tolerează, mai ales în virtutea unor scopuri cât se poate de cinice și mai ales când totul se termină cu bine. Eroina dislocă rolurile de gen active în epocă, fiind un personaj emancipat față de modelele existente. Mara exploatează logica societății în care trăiește în folosul ei, dar nu se revoltă, nu comite acte de rebeliune – «activismul» ei este unul mascat, limitat, un agent care lucrează din interior. Exhibarea –
chiar dacă nu depășirea – rolurilor de gen active și a formelor parțiale de transgresiune este un câștig important pentru finalul secolului al XIX-lea românesc.” [Daiana Gârdan]


„Scris sub formă de jurnal și publicat în 1933, Adela e considerat unul dintre cele mai bune romane de analiză psihologică ale literaturii noastre. E una dintre multele cărți în care personajul principal feminin există aproape doar ca proiecție a imaginației sau ca anexă a celui masculin. Acesta nu e un roman de dragoste. Pentru că nu propune o imagine reală a iubirii, fie ea și neîmplinită, și pentru că lipseștetotal înțelegerea părții feminine, pe care doar o ghicim.” [Cătălina Stanislav]


„Jocurile Daniei este, înainte de toate, unul dintre cele mai moderniste romane ale epocii. Eroina acestui roman este un construct, un obiect a cărui voce se face auzită doar pentru a-și confirma propriile limitări arhitecturale. Dania este cea mai autentică golden girl a literaturii române, iar tragedia ei este aceea de a apărea cu câteva decenii mai târziu, când neadecvarea ei la contextul istoric și literar poate duce la interpretări reducționiste. Dania este primul personaj feminin pe care naratorul nu-l mai educă, prima femeie care răstoarnă raporturile dintre naratorul-bărbat și eroină și are avantajul unei poziții superioare.” [Daiana Gârdan]



Despre autori:

Ioan Slavici (18 ianuarie 1848, Șiria, Arad – 17 august 1925, Panciu) a fost scriitor, jurnalist și pedagog, considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor. L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat, în1871, cu comedia Fata de birău. Printre cele mai importante scrieri literare ale sale se numără romanul Mara, nuvelele Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o
importanță deosebită pentru istoria literaturii române. A fost redactor la Timpul și a fondat Tribuna din Sibiu. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920.


Garabet Ibrăileanu (23 mai 1871, Târgu Frumos – 12 martie 1936, București) a debutat în 1889, sub pseudonimul Cezar Vraja, în revista Şcoala nouă. A urmat cursurile Facultății de Filosofie, istorie şi literatură a Universității din Iaşi. A publicat numeroase articole politice şi de critică literară în ziarele Munca, Lumea nouă, Evenimentul literar). Vreme de câțiva ani, a predat în învățământul secundar (la Bacău, apoi la Iaşi). Totodată, a colaborat sporadic cu Noua revistă română şi Curentul nou. În martie 1906, a devenit secretar general de redacție (funcție deținută până în 1933) al nou-înființatei reviste Viaţa românească. În 1908 a ajuns profesor suplinitor de istoria literaturii române şi estetică literară la Facultatea de Litere din Iaşi, unde a predat până în
1934. Opere: Spiritul critic în cultura românească (1909), este un eseu sociologic despre geneza formelor culturii în România, Scriitori şi curente (1909), Note şi impresii (1920), După război – Cultură şi literatură (1921), Scriitori români şi străini (1926), Studii literare (1930). Amintiri din copilărie şi adolescenţă, o biografie detaliată, scrisă în 1911, va rămâne postumă. Romanul Adela, apărut în 1933, pentru care a primit Premiul național de proză, i-a încheiat activitatea literară.


Scriitor, romancier și eseist, Anton Holban (n. 10 februarie 1902 Huși – 15 ianuarie 1937 București) a urmat cursurile Facultății de Litere din București, secția limba și literatura franceză. A frecventat cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul, unde a citit povestiri și fragmente din romane. A debutat în anul 1928 în revista lui Liviu Rebreanu, Mișcarea literară, cu articole despre monumentele de artă românească veche, iar in 1929 a publicat cu Romanul lui Mirel, la Editura Ancora în 1929. Un an mai târziu, pe scena Teatrului Național din București, a avut loc premiera piesei Oameni feluriți. A publicat romane (O moarte care nu dovedește nimic, Parada dascalilor, Ioana) studii, nuvele incluse în volumul Halucinații și eseuri. entă, care țese propriile povești în jurul ei, fără a fi țesute de alții.

RECENZII