Pachet Femei (II) autorii Gib Mihaescu, Panait Istrati

Prezentare scurtă:

Cărțile aduc în prim-plan modul în care era percepută femeia, prin intermediul literaturii, în România cu precădere în perioada interbelică. Prin ochii bărbatului care scria despre ea, femeia devenea ori muză, iubită, adorată, ori mamă, gospodină, copilă, dar niciodată eroină, niciodată, sau aproape niciodată, văzută ca o persoană cu un caracter puternic, independentă, care țese propriile povești în jurul ei, fără a fi țesute de alții.


Descriere:

„Donna Alba (Alba Ypsilant) este unul dintre cele mai spectaculoase personaje feminine din literatura română, iar evoluția – sau, mai curând, dezvăluirea – ei în al cincilea și ultimul roman publicat de Gib Mihăescu nu e mai puțin interesantă decât cea a lui Mihai Aspru, personajul central masculin. Privirea masculină, îndreptată către femeia-obiect al obsesiilor erotice, are o dublă perspectivă: este cea a scriitorului-bărbat, care construiește lumile ficționale conform viziunilor sale strict patriarhale, și cea a personajului-narator (tot bărbat) trăindu-și la intensități maxime monomania erotică.” [Lucia Țurcanu]

„Chira Chiralina nu aduce în prim-planul literaturii române doar primul protagonist homosexual, ci și pe două dintre cele mai puternice personaje feminine, în persoana Chirei și a mamei sale, două femei desprinse parcă din povești orientale, adepte ale unei filosofii de viață dedicate exclusiv senzualității și corporalității și având o forță magnetică particulară care nu le va feri de – ba chiar le va cauza – toate nenorocirile.” [Emanuel Modoc]


Adam și Eva Apărut în 1925, romanul lui Liviu Rebreanu urmărește povestea de dragoste a unui cuplu care se caută încontinuu, timp de șapte vieți. Personajul principal, profesorul de filosofie Toma Novac, se îndrăgostește iremediabil de Ileana, o femeie pe care o întâlnește întâmplător pe stradă. El trece prin mai multe vieți, este pe rând păstor în India, guvernator în Egipt, scrib în Babilon, cavaler roman în Roma în epoca domniei împăratului Tiberiu, călugăr în Germania medievală, medic în Franța revoluției franceze, și în fine profesor universitar la București încercând în fiecare dintre ele să ajungă la iubita sa.


Despre autori:


Gib Mihăescu (23 aprilie 1894, Drăgășani – 19 octombrie 1935, București), pe numele său adevărat Gheorghe Mihăilescu, a făcut liceul la Craiova, iar apoi, în 1917, ca proaspăt absolvent la școlii de ofițeri de infanterie de la Iași, a fost înrolat în armată și participă la luptele crâncene de la Mărășești-Mărăști-Oituz, fiind și decorat pentru acte de bravură. Ca mulți alți scriitori, a profesat ca avocat, la Chișinău și Drăgășani. A fost unul dintre întemeietorii revistei neotradiționaliste Gândirea. A debutat cu un volum de nuvele, La Grandiflora (1928). Proza lui, în general interesată de erotism dus până la obsesie, este interesantă și astăzi, cu precădere romanul Rusoaica (1933), probabil cea mai bună scriere a sa.


Panait Istrati (10 august 1884, Brăila – 16 aprilie 1935, București) a fost un scriitor român de limbă română și franceză. Fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gheoghios Valsamis, grec chefalonit. Trăind în sărăcie, bolnav și singur, în 1921 pe când era la Nisa, a încercat să se sinucidă dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat și îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923 cu o prefață semnată chiar de Romain Rolland. A publicat apoi romanele: Ciulinii Bărăganului (1948), Les Récits d’Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi) (1924). În 1927 a vizitat Moscova și Kievul (și a asistat chiar la turnarea unui fi lm despre călătoria sa acolo). În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în romanul său Zorba Grecul și în Raport către El Greco).


Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885 Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – 1 septembrie 1944, Valea Mare) a debutat la 1 noiembrie 1909, la Sibiu, în revista Luceafărul, cu povestirea Codrea (Glasul inimii). Revista Țara noastră a publicat poemul Moartea șoimanului de Maxim Gorki în traducerea lui. A debutat în București, în revista Convorbiri critice, împreună cu Mihail Sorbul, a scos revista Scena, dedicată teatrului și muzicii. A fost reporter la Adevărul în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic (1913), a fost numit în două rânduri director al Teatrului Național din București, director al cotidianului. A scris nuvele: Golanii (1916), Răfuiala, Catastrofa (1921), Norocul (1921), Cuibul visurilor (1927), Cântecul lebedei (1927), Ițic Ștrul, dezertor (1932), romane sociale: Ion (1920), Crăișorul (1929), Răscoala (1932), Gorila (1938), romane psihologice: Pădurea spânzuraților (1922), Adam și Eva (1925), Ciuleandra (1927), Jar (1934), un roman polițist: Amândoi (1940). Teatru: Cadrilul (1919), Plicul (1923), Apostolii (1926).

RECENZII