Pachet 9 carti de David R. Hawkins

Letting Go. Calea renuntarii

Letting Go descrie un instrument simplu si eficient cu ajutorul caruia sa ne putem  desprinde de toata negativitatea si sa scapam de blocajele din calea Iluminarii. In practica clinica psihiatrica pe care autorul a desfasurat-o pe parcursul a zeci de ani a avut ca principal obiectiv descoperirea celei mai eficiente modalitati de a vindeca suferinta umana in toate formele sale. Mecanismul interior al renuntarii a fost recunoscut a fi de foarte mult folos in acest sens si este descris in aceasta carte.

Mecanismul renuntarii pe care il descrie dr. Hawkins poate fi aplicat oricand in viata cotidiana.  Cartea este la fel de folositoare pentru toate dimensiunile vietii umane:  sanatate fizica, creativitate, succes financiar, vindecare emotionala, implinire vocationala, relatii, sexualitate si evolutie spirituala. Este o inestimabila resursa pentru toti profesionistii care lucreaza in domeniile sanatatii mentale, psihologiei, medicinii, in recuperarea din dependenta si in dezvoltare spirituala.  

“Mecanismul renuntarii este doar un instrument. Il puteti folosi pentru a indeparta obstacolele din calea realizarii unui milion de dolari sau il puteti folosi pentru a elimina blocajele din calea dezvoltarii constientei spirituale. Cei mai multi oameni care renunta constient declara ca au descoperit ceva inauntrul lor, asemanator cu iubirea, care este independent de corp, emotii, ganduri si de evenimentele lumii. Ati auzit pe cineva care sa fie nemultumit de o asemenea descoperire?” – David R. Hawkins

Extrase:

Consecintele renuntarii sunt surprinzator de rapide si de subtile, insa efectele sale sunt foarte puternice. De multe ori renuntam la un sentiment sau la altul insa avem impresia ca nu am facut-o. Prietenii sunt cei care ne atrag atentia asupra schimbarii din noi. Acest fenomen se intampla deoarece, atunci cand se renunta complet la ceva, acest „ceva” dispare din campul constientei. si pentru ca nu ne gandim la acel lucru, nu ne dam seama nici de disparitia sa. Este un fenomen des intalnit la cei care incep sa-si dezvolte constienta. Nu ne dam seama de cantitatea de carbune pe care am scos-o cu lopata; vedem doar atat cat avem in lopata la un anumit moment dat. Nu ne dam seama cat de mult a scazut gramada de carbune. Prietenii si membrii familiei sunt, adesea, primii care observa schimbarea.

Apatia si depresia sunt pretul platit pentru ca ne-am multumit cu meschinaria noastra si am consimtit la aceasta. Este ceea ce ni se intampla pentru ca am facut pe victima si ne-am lasat programati. Este pretul pe care-l platim pentru ca am acceptat negativitatea. Este consecinta faptului ca am opus rezistenta partii din noi care este iubitoare, curajoasa si admirabila. Este consecinta faptului ca ne-am permis sa fim devalorizati de noi insine si de altii; este consecinta faptului ca ne-am privit intr-un context negativ. In realitate, este numai o definire a noastra, careia i-am permis involuntar sa existe. Modalitatea de a iesi din aceasta situatie este sa devenim mai constienti.

Ce inseamna, insa, „ sa devenim mai constienti”? Pentru inceput, inseamna sa incepem sa cautam noi insine adevarul in loc sa permitem orbeste sa fim programati, fie din exterior, fie de o voce din minte care incearca sa minimizeze si sa devalorizeze, concentrandu-se asupra a tot ce este slab si neajutorat. Pentru a iesi din aceasta situatie, trebuie sa recunoastem ca suntem responsabili de a fi acceptat negativitatea si ca am fost dispusi sa o credem. Din acest punct, calea de iesire este aceea de a pune totul sub semnul intrebarii.

Exista multe modele ale mintii. Unul dintre cele mai recente il constituie analogia dintre minte si calculator. Putem privi conceptele mintii, gandurile si sistemele de convingeri, ca pe niste programe. Ca programe, ele pot fi interogate, anulate, derulate inapoi; daca dorim, programele pozitive le pot inlocui pe cele negative. Aspectele mai meschine ale propriei noastre persoane sunt foarte dispuse sa accepte programarea negativa.

Daca analizam sursa gandurilor noastre, incepem sa le identificam originea si incetam sa le mai consideram, cu vanitate, „ale noastre” (prin urmare, sacrosancte), ne vom da seama ca gandurile pot fi privite cu obiectivitate. Vedem ca ele origineaza adesea in copilaria timpurie, in educatia data de parinti, familie, profesori, precum si in franturile de informatie pe care le-am cules de la colegii de joaca, de prin ziare, filme, programe de televiziune si radio, carti, biserica sau din inregistrarile automate ale simturilor noastre. Toate acestea si-au urmat cursul fara ca noi sa intentionam acest lucru si fara interventia noastra constienta. Iar aceasta nu este tot; din inconstienta, ignoranta, inocenta si naivitatea noastra, dar si ca urmare a insasi naturii mintii, am sfarsit prin a deveni conglomeratul tuturor deseurilor de negativitate predominante in lume. Mai mult decat atat, am conchis ca toate acestea ni se aplicau si noua, personal. Pe masura ce devenim mai constienti, ne dam seama ca putem face anumite alegeri. Putem inceta sa investim cu autoritate toate gandurile care ne trec prin minte, sa incepem sa le analizam si sa ne dam seama daca ele contin ceva adevarat in ceea ce ne priveste.

 

Jung spunea si ca in inconstientul nostru mai exista un aspect, pe care il denumea „umbra”. Umbra o constituie toate gandurile, sentimentele si conceptele despre noi insine pe care le-am reprimat si cu care nu dorim sa ne confruntam. Unul dintre beneficiile situatiei de criza este acela ca ne aduce adesea in proximitatea umbrei noastre. Devenim mai umani si mai completi atunci cand ne dam seama de tot ceea ce avem in comun cu intreaga umanitate. Toate acele lucruri de care ii consideram vinovati pe „altii”, vedem ca exista si in interiorul nostru. De aceea, atunci cand un aspect este constientizat, recunoscut si apoi se renunta la el, acesta nu ne mai conduce in mod inconstient. Odata ce umbra a fost recunoscuta, isi pierde puterea. Nu trebuie decat sa admitem ca avem anumite impulsuri, ganduri si sentimente interzise. De acum inainte, ele pot fi gestionate cu un simplu „si ce daca?”.

Traversarea unei crize de viata ne face mai umani, mai plini de compasiune, mai toleranti si mai intelegatori cu noi insine si cu ceilalti. Nu mai este nevoie sa ne complacem in a-i invinovati pe altii sau pe noi insine. Gestionarea unei crize emotionale duce la dobandirea unei mai mari intelepciuni si aduce beneficii pe termen lung in viata noastra. Teama de viata este, de fapt, teama de emotii. Nu de fapte ne temem, ci de sentimentele pe care ni le trezesc aceste fapte. Odata ce devenim capabili sa ne stapanim sentimentele, teama de viata se diminueaza. Capatam mai multa incredere in noi si suntem dispusi sa ne asumam mai multe riscuri, pentru ca ne simtim in stare sa gestionam consecintele emotionale, oricare ar fi acestea. Pentru ca teama sta la baza tuturor inhibitiilor, stapanirea temerilor aduce deblocarea unor noi directii ale experientelor de viata, care inainte fusesera evitate.

Invinuirea este scuza cea mai extraordinara pe care a gasit-o lumea. Asta ne permite sa ramanem limitati si nesemnificativi, fara sa ne simtim vinovati. Trebuie platit, insa, un pret pentru aceasta, si anume pierderea libertatii personale. De asemenea, rolul victimei aduce dupa sine autoperceperea ca o persoana slaba, vulnerabila si neajutorata, ceea ce constituie totodata ingredientele de baza ale apatiei si depresiei.

Primul pas in renuntarea la invinuire consta in a ne da seama ca noi alegem sa invinuim. In imprejurari asemanatoare, alte persoane au iertat, au uitat si au gestionat situatia in mod complet diferit. Am aratat mai devreme cazul lui Viktor Frankl, care a ales sa ierte gardienii nazisti si sa vada darul ascuns din experienta sa de viata in lagarele de concentrare. Pentru ca si alte persoane, asemenea lui Frankl, au ales sa nu-i invinovateasca pe altii, aceasta optiune este valabila si pentru noi. Trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca invinuim pentru ca alegem sa facem acest lucru. Acesta este un adevar, indiferent cat de justificate par a fi imprejurarile. Nu se pune problema cine are dreptate si cine greseste; nu trebuie decat sa ne asumam responsabilitatea pentru propria noastra constiinta. Este o situatie cu totul diferita atunci cand ne dam seama ca alegem sa invinuim, in loc sa consideram ca trebuie sa invinuim. In aceasta imprejurare, mintea gandeste adesea: „Ei bine, daca cealalta persoana sau evenimentul acela nu sunt de vina, inseamna ca sunt eu.” Invinuirea altora sau a noastra pur si simplu nu este necesara.

Tentatia invinuirii isi face aparitia din copilaria timpurie, ca fapt cotidian petrecut in sala de clasa, la locul de joaca si acasa, printre frati si surori. Invinuirea este tema centrala in nesfarsitele proceduri si procese legale care caracterizeaza societatea noastra. In realitate, invinuirea este doar inca un program negativ pe care i-am permis mintii sa-l achizitioneze pentru ca nu ne-am oprit niciodata sa-l analizam. De ce ar trebui ca ceva sa se intample intotdeauna din „vina” cuiva? De ce ar trebui ca insusi conceptul de „gresit” sa fie introdus in ecuatie, de la bun inceput? De ce este nevoie ca unul dintre noi sa greseasca, sa fie rau sau sa fie de vina? Ceea ce, initial, paruse o idee buna, s-a dovedit a nu merge bine pana la urma. Asta este tot. Au avut loc niste evenimente nefericite.

Fundamentul psihologic al suferintei si al durerii il reprezinta atasamentul. Atasamentul si dependenta apar pentru ca avem senzatia ca, in interiorul nostru,                                      ceva lipseste; de aceea cautam obiecte, oameni, relatii, locuri sau concepte care sa ne satisfaca cerintele interioare. Pentru ca toate acestea sunt inconstient folosite pentru satisfacerea acestor necesitati interioare, ajung sa fie considerate ca ceva ce este „al meu”. Pe masura ce sunt alimentate cu tot mai multa energie, se face tranzitia de la identificarea obiectelor exterioare ca fiind „ale mele”, la a fi insasi extensia propriei persoane, a „eu-lui”. Pierderea unui obiect sau a unei persoane este traita ca pierderea propriului sine si a unei parti importante a gestionarii noastre emotionale. Pierderea este resimtita ca o diminuare a calitatii noastre personale reprezentate prin obiectul sau persoana in cauza. Cu cat este investita mai multa energie emotionala intr-un obiect sau o persoana, cu atat va fi mai acuta senzatia pierderii lor si cu atat va fi mai puternica suferinta cauzata de desfacerea legaturilor de dependenta. Atasamentul da nastere la dependenta iar dependenta, prin insasi natura sa, poarta inerent in ea teama de pierdere.

In fiecare dintre noi coexista copilul, parintele si persoana adulta. Cand se manifesta suferinta, este bine sa ne intrebam: „Cine, din mine – copilul, parintele sau persoana adulta –, constituie sursa acestei suferinte?” „Copilul” din cineva, de exemplu, s-ar putea teme ca i se va intampla ceva rau cainelui iubit si se intreaba: „Cum voi reusi sa fac fata acestui lucru?” si adultul din interior este intristat, insa acesta accepta inevitabilul. Pisicuta sau catelusul lor nu sunt nemuritori. Adultul din noi se impaca, desi cu parere de rau, cu faptul ca efemeritatea reprezinta o realitate a vietii. Admitem ca tineretea noastra este trecatoare, ca multe legaturi romantice nu vor dura o viata intreaga sau ca la un moment dat va muri si cainele nostru.

Un obstacol in calea cunoasterii temerilor din propria minte este teama de parerea celorlalti. Nevoia de a castiga aprobarea altor persoane este prezenta in mintea noastra precum o continua iluzie. Ne identificam cu opiniile celorlalti, inclusiv cu persoanele care reprezinta autoritatea si fuzionam intr-o asemenea masura cu acestea incat ajungem sa le consideram a fi propriile noastre opinii despre noi insine.

In procesul de analizare a temerilor este bine sa ne amintim ca Jung vedea acest rezervor al lucrurilor interzise din interiorul umbrei ca facand parte din inconstientul colectiv. Notiunea de inconstient colectiv inseamna ca toti avem acest gen de ganduri si de fantezii. Niciunul dintre noi nu este diferit cand ne referim la modul in care ne simbolizam emotiile. Toti nutrim, in secret, teama ca suntem prosti, urati, ratati si imposibil de iubit.

Mintea inconstienta nu este nicidecum politicoasa. Ea gandeste in notiuni vulgare. Cand gandeste: „Omoara-l pe vagabondul ala!”, inconstientul chiar asta vrea sa exprime, literalmente. Priviti cu atentie inlauntrul vostru cu prima ocazie cand cineva va taie calea in trafic si dati-va seama ce i-ati face in realitate acelei persoane daca ati fi absolut sinceri cu voi insiva si nu v-ati cenzura imaginea care va vine in minte. V-ar placea sa-l scoateti de pe sosea, nu-i asa? Sa-l faceti praf. Sa-l impingeti intr-o prapastie. Asa este? In felul acesta gandeste inconstientul.

Simtul umorului v-ar fi util pentru ca aceste imagini sunt amuzante cand le analizati indeaproape. Nu au nimic ingrozitor in ele, este doar modul in care inconstientul prelucreaza imaginile. Acestea nu inseamna ca sunteti un ticalos sau un criminal in fasa, ci doar ca sunteti cinstiti cu voi insiva si ati aflat cum functioneaza mintea animalului uman in aceasta dimensiune. Nu este cazul sa deveniti melodramatici, sa va criticati sau sa faceti o tragedie din asta. Inconstientul este brutal si necioplit. In timp ce intelectul vostru a mers la scoala, inconstientul a ramas in jungla si se leagana inca prin copaci! Cand va analizati umbra, nu este cel mai bun moment sa fiti pretentiosi sau dezgustati. Nu trebuie nici sa luati lucrurile ca atare, pentru ca simbolurile cu care opereaza inconstientul sunt exact asta: niste simboluri, deci primitive prin natura lor. Daca le prelucram constient, ele ne pot face sa fim mai puternici in loc sa ne inhibe.

Mintea ar vrea sa ne faca sa credem ca vinovatia este un merit, iar toti cei care obisnuiesc sa-i invinovateasca pe altii adora sa o ridice la rang de idol. De fapt, ce este mai important: sa ne simtim vinovati sau sa ne schimbam in bine? Daca cineva ne datoreaza niste bani, am prefera sa se simta vinovat sau sa-si achite datoria fata de noi? Daca avem totusi de gand sa ne simtim vinovati, ar trebui ca macar sa alegem in mod constient acest lucru in loc sa ne lasam condusi, fara sa ne dam seama, de vinovatie.

Cand reusim sa depasim egoismul cu „e” mic, ajungem la Egoism cu „e” mare. Trecem de la sinele meschin la Sinele grandios. Trecem de la neputinta la putere si de la ura de sine si meschinarie, la iubire si armonie. Trecem de la efort incrancenat la usurinta si de la frustrare la realizare.

In concluzie, in locul motivatiei date de egoism si dorinta putem face sa se manifeste cu mai multa usurinta in viata noastra ceea ce ne dorim, vizualizand ceea ce dorim sa se intample. Facem acest lucru declarandu-ne intentia, prin acceptare, prin luarea deciziei si prin actul alegerii constiente.



Adevar versus falsitate

Adevarul, ca si imaginile de pe Marte, este un fd de carte Rorschach in care oamenii isi proiecteazii iluziile si mentatiile for fanteziste.
Pentru prima oars in istoria omenirii, si doar in ultimul deceniu, a aparut o stiinta a Adevarului care ne aduce posibilitatea discernerii adevarului de fats.
Stiinta constiintei a relevat faptul ca gradele de adevar reflectate sunt in concordanta cu nivelurile calibrate ale constiintei pe o scare de la 1 la 1000. Cand acest test de verificare a adevarului a lost aplicat asupra mai multor domenii din societate (lime, arte, politics, muzica, sociologie, religie, teorii stiintifice, spiritualitate, filosofie, viata cotidiana americana si a altor tall din lume) rezultatele au lost uluitoare.
Autorul impartaseste in aceasta carte lucruri taioase precum lama de cutit, pe care cititorul le poste verifica aplicand tehnica simple, instantanee, si care, precum hartia de turnesol, it va ajuta sa diferentieze adevarul de raisin doar cateva secunde.
Adevarul si Realitatea, dupe cum atirma autorul, nu an secrete. Tot ceea ce exists acum sau a existat in trecut, chiar $i numai un gaud, este identificabil si calibrabil pentru totdeauna din campul omniprezent al insasi Constiintei.
Odata cu lecturarea cartilor Putere versus Forta (nivel calibrat 850), Ochiul Sinelui (nivel calibrat 980) sau a cartii Sinele: Reatitate si Subiectivitate (nivel calibrat 999), nivelul de constiinta al cititorului creste, acest lucru find masurabil, ca o consecinta a simplei expuneri la acest material, prezentat din campul catalitic si puternic at contextului.
Conflictul este rezolvat inauntrul mintii cititorului eu ajutorul recontextualizarii care rezolva dilema. Adversitatea si impotrivirea sunt rezolvabile prin identificarea pozifionalitatilor egoului, ceea ce reprezinta baza suferintei umane.
David R. Hawkins, M. D., Ph.. D este directorul Institutului pentru Cercetari Spirituale Avansate. Este o autoritate larg recunoscuta in domeniul cercetarii constiintei si al spiritualititii. Scrie si preda totul dintr-o perspective unica, aceea a unui doctor clinician cu experienta, om de stiinta si mistic. A lost numit cavaler si a primit onoruri si multe titluri prin toata lumea. In Who's Who in the World sunt detaliate toate activitatile sale. Dr. Hawkins a sustinut conferinte si seminarii in universitati precum Harvard, Oxford si altele, precum si grupurilor spirituale de la WestminsterAbbey si Notre Dame, darsi la manastiri catolice, protestante si budiste. Viata sa este devotata evolutiei spiritu ale a omenirii.



Sinele: realitate si subiectivitate
„Sinele: Realitate si Subiectivitate” concluzioneaza prezentarea unei de mult prezise inaintari in cunoasterea umana. Explica si descrie substratul si esenta constiintei asa cum a evoluat de la prima aparitie ca viata pe Pamant si pana la formarea egoului uman, si mai departe, transcendenta ego-ului catre Realitatea Iluminarii si Prezenta Divinitatii. 

Pe o scara de referinta a nivelelor constiintei care calibreaza nivelul adevarului de la 1 la 1000, „Putere versus Forta” calibreaza la 850, „Ochiul Sinelui” la 980, iar volumul final al acestei trilogii, „Sinele”, calibreaza la 999, 8. 

Claritatea nemaiintalnita si luciditatea cu care este prezentat acest subiect atat de special faciliteaza intelegerea cititorului. 

Unii oameni simt prezenta Dr. Hawkins ca fiind prezenta unui Bodhisattva. Un Bodhisattva lucreaza pentru a depasi imperfectiunile la nivelul Pamantului si lucreaza cu civilizatia ca un intreg, eliminand balastul care nu ne serveste, sporind ceea ce avem nevoie pentru ne intari. 

In prezentarea sa, Dr. Hawkins descrie stari avansate de constiinta si calea catre iluminare. Natura constiintei este descrisa in termeni care recontextualizeaza si simplifica procesul spiritual. Realitatea nonlineara a iluminatului este prezentata astfel incat sa poata fi inteleasa de mintea rationala. 

Aceasta expunere a starii iluminarii este atat unica, cat si explicita, neascunzand sub masca unor generalitati spirituale nimic din particularitatile iluminarii, asa cum intalnim in stilul lucrarilor clasice spirituale traditionale. Analizand natura de baza a gandirii umane si structura ego-ului insusi, Dr. Hawkins pune la dispozitia oricui cheia pentru a trecerea dincolo de ultima bariera intru avansarea civilizatiei si stiintei; el detaliaza modul in care oricine poate sa rezolve pentru sine una dintre cele mai importante dileme ale omenirii, cum sa determine pe loc adevarul de falsitate din orice afirmatie sau fapt. Apoi explica si descrie procesul inaintarii catre potentialul ultim.



Vindecare si recuperare

"Toate bolile sunt fizice, mentale si spirituale, iar nivelurile cele mai inalte ale vindecarii sunt consecinta adresarii simultane celor trei domenii, intelegand ca fiecare dintre ele are o importanta egala. Intentia si contextualizarea spirituala sporesc rata raspunsurilor pozitive la tratamentul medical. Totusi, intrinsec conditiei umane, exista limitari, datorate design-ului evolutiei, dintre care unele pot fi transcense, iar altele nu. Prin urmare, speranta si credinta trebuie sa fie acompaniate de predarea si acceptarea unei vointe mai inalte. Dupa cum a fost validat in urma cercetarii noastre, viata nu poate fi distrusa. Nu poate decat sa-si schimbe expresia de la o realitate fizica lineara limitata Ia realitatea spirituala non-lineara nelimitata."
   "Toti suntem asaltati de crize majore ale vietii intr-un moment sau altul, dar cati dintre noi stiu cum sa se descurce cu moartea, divortul, separarea, desfigurarea, ranirea, accidentul, cataclismul si toate aceste evenimente grave ce au ca rezultat o tulburare emotionala? Ce tehnici pot fi utilizate pentru a ne descurca cu aceste experiente?"
   "Este surprinzator ca singurul lucru care trebuie gestionat in cadrul acestor evenimente catastrofale este energia emotiilor. Daca studiem experienta, observam ca nu evenimentul care s-a petrecut sau despre care credem ca s-a petrecut in lume este problema, ci felul in care ne simtim noi fata de el. Cui ii pasa de fapte? Ele nu inseamna nimic in si prin sine. Ceea ce conteaza este reactia emotionala la acestea. Faptul, evenimentul in sine este doar un fapt, un "nimic". Felul in care "simtim" despre acel fapt este singurul lucru pe care trebuie sa-I rezolvam in toate evenimentele de viata."
   "Sunt oameni care au fost implicati in cercetare spirituala si in cercuri metafizice multi ani si totusi, nimic nu s-a schimbat in vietile lor. Au aceleasi boli si probleme, viata lor personala este la fel. Nu au avut niciuna din experientele adevarului interior despre care aud vorbindu-se. Oare de ce? Cand viata le aduce aurul in fata, aceasta sansa extraordinara, atunci este momentul sa transforme cunoasterea spirituala in realitate. Este timpul transformarii, momentul in care pot face un salt in constiinta. Acestea sunt momente de aur."
Introducere... 5



Transcenderea nivelurilor constiintei

Transcenderea Nivelelor Constiintei se intoarce la explorarea expresiilor si limitarilor inerente ale eului, oferind totodata explicatii detaliate cu rivire la modul in care acestea pot fi depasite.

Deja binecunoscuta harts a nivelelor calibrate ale constiintei a fost prezentata in 1995 in Putere versus Food, find tradusa in toate limbile importante ale lumii. Aceasta a fost urmatii de Ochiul Sinelui (2001), Sinele: Realitate i subieetivitate (2003) si A dew& versus Falsitate (2005), care a explorat nivelul de adevar reflectat in societate (aceasta carte va fi tiparita de Editura Cartea Daath pane in primfivara 2008).
Transcenderea Nivelelor C'onstihncei se intoarce la explorarea expresiilor si limitarilar inerente ale eului, oferind totodata explicatii detaliate Cu privire la modul in care acestea pot fi depasite.
Precum si in cazul celorlalte turf ale doctorului Hawkins, nivelul de constiinta al cititorului sporeste prin simpla expunere In materialul acestei carti. Acest fapt deschide calea spre eliberarea de suferinta propric, dar si a altora, ducand la
Implinirea scopului    facililitarea procesului iluminarii cititorului.
David R. Hawkins M. D., Ph. D. este recunoscut in toata lumea ca un invatator important al Cali Lluminarii. Experienta sa cuprinde mai bine de 50 de ani de practice psihiatrica. Este totodati un cercetator recunoscut in domeniul naturii constiintei si prezinta conferinte pe aceasta temil in toata lumea.
Propria sa evolutie spirituals e descrisa in lucrarile antcrioare, find redata pe scurt si in lucrarea de fata in capitolul„DespreAutor".



Ochiul sinelui

Ochiul Sinelui
- descrie si explica starile avansate de constiinta, precum si calea carte Iluminare. Include dialoguri cu stundenti in spiritualitate din lumea intreaga, atat incepatori, cat si avansati.
- natura constiintei este descrisa in termeni ce recontextualizeaza si simplifica procesul spiritual insusi, realitatea non-lineara a starii iluminate, facand posibila intelegerea ei de carte mintea rationale.
- aceasta prezentare a starii de iluminare este unica si explicita, astfel ca iese din clasicele tipare ale expunerilor spirituale traditionale, neascunzand nimic din particularitatile procesului de iluminare.
Cititorul cu o minte stiintifica va fi multumit pentru ca, pentru prima data suet prezentate si metodele de verificare a realitatii spirituale, respectandu-se modelul obiectiv, replicabil al masuriatorilor bazate pe o evidenta fiziologica derivata.
Dace Putere versus Forta calibra la 850, Ochiul Sinelui este mai avansata si calibreaza la o valoare de adevar de 980. Cea de-a treia carte a doctorului Hawkins, Sinele: Realitate si Subiectivitate calibreaza la 999, 8. (Cartea va aparea anul viitor la Editura Cartea Daath)
Ochiul Sinelui (care calibreaza la 980) este mai avansata decat Putere versus Forta (care calibreaza la 850) si dezvaluie chiar miezul procesului spiritual al starii Iluminarii.
Puterea intrinseca a informatiilor oferite in aceasta senzationala carte este autosuficienta pentru a eleva constiinta cititorului.
Ochiul Sinelui este o lucrare senzationala care dizolva barierele dintre cunoscut si necunoscut, dintre stiinta si spiritualitate, dintre paradigma lineara newtoniana a eului si realitatea nonlineara a iluminari. Odata cu descompunerea sinelui, spare Sinele stralucitor si reveleaza adevarata identitate.
In recunoasterea contributiei pe care a adus-o umanitatii, Doctorul Hawkins a fost immobilat, devenind Cavaler al Ordinului Suveran al Ospitalierilor Sf. Joan din Ierusalim (fondat in anul 1077), Ceremonia a fost oficiata de catre Printul de coroana Valdemor al Danemarcei, la Seminarul Teologic din San Anselmo, in luna octombrie 1995.
De asemenea, in septembrie 2000, la Seul, i-a fost facuta onoarea de a fi numit „Tae Ryoung Sun Kak Tosa" (ceea ce se poate traduce ca Suflet Mare, Invatator de frunte, Cel Mai Mare Invatator al Cali Iluminarii).



Putere versus forta

Imaginati-va ce ar fi daca ati avea acces la un raspuns simplu, prin da sau nu, la orice intrebare pe care ati dori s-o puneti? Un raspuns adevarat si demonstrabil.
La orice intrebare. Ganditi-va la asta.  -  din Cuvant inainte
Pentru prima data in istoria intelectuala a Occidentului, autorul acestei carti arata ca lumina rece a stiintei nu face decat sa confirme ceea ce misticii si sfintii au spus intotdeauna despre Sine, Dumnezeu, si adevarata natura a realitatii. 
Aceasta viziune asupra vietii, esentei si divinitatii prezinta o imagine a relatiei omului cu universul. Este o perspectiva unica prin faptul ca satisface atat sufletul, cat si ratiunea. Va stau la dispozitie aici multe fructe intelectuale si spirituale, dar inca si mai multe le puteti oferi voi insiva.
 
David R. Hawkins, doctor in medicina si filosofie, este un renumit conferentiar si expert in procesele mentale. Aparitiile sale la televiziune includ printre altele The MacNeil/Lehrer News Hour siThe Today Show. Ales membru pe viata al Asociatiei Psihiatrice Americane, el a inceput sa practice psihiatria in 1952; continuand sa asiste pacientii cu nevoi speciale si dupa ce a renuntat la consultatiile de la cabinetul sau new-yorkez pentru a se dedica muncii de cercetare.
 
Cercetarile doctorului Hawkins cu privire la natura constiintei au condus la publicarea dizertatiei sale de doctorat „Analiza cantitativa si calitativa si calibrarea nivelelor constiintei umane”. Aceasta a constituit baza stiintifica de la care a fost scrisa cartea Putere versus Forta: o anatomie a constiintei, devenita ulterior text universitar. Cartea a fost publicata in numeroase editii straine si a figurat in topul primelor zece carti cel mai bine vandute in multe tari, fiind salutata de multi lideri mondiali si laureati ai Premiului Nobel, printre care si Maica Tereza.
 
Fie ca e vorba de intrebarile care ne framanta pe toti intr-un anumit moment al vietii “Oare prietena mea se vede cu vreun alt tip?” (Da/Nu) “Oare copilul spune tot adevarul cu privire la situatia sa scolara?” (Da/Nu) sau de chestiuni mai complexe ca: “Oare aceasta este o investitie sigura?” (Da/Nu) sau “Aceasta cariera merita sa fie urmata?” (Da/Nu).
 
Ce-ar fi daca fiecare dintre noi am avea aceasta posibilitate?
S-ar impune imediat implicatii uluitoare.
Ganditi-va din nou.
Ce s-ar intampla cu greoiul si - mult prea adesea - fragilul si imperfectul nostru sistem judiciar, daca ar exista un raspuns clar si confirmabil la intrebarea, “Oare X este vinovat de acuzatiile care-i sunt aduse?” (Da/Nu).
Ce s-ar intampla cu politica, daca ne-ar sta in masura sa punem intrebarea, “Candidatul X are de gand oare sa-si indeplineasca cinstit promisiunile pe care le-a facut in campanie?” (Da/Nu) – si am primi cu totii acelasi raspuns?
Si ce s-ar intampla cu publicitatea, cu retorica?
 
Ati prins ideea. Dar nu e vorba numai de atat. Ce-o sa se intample cu nationalismul? (“Oare natiunea X este cu adevarat dedicata democratiei”)? Cu guvernul? (“Aceasta lege chiar vine in intampinarea intereselor cetatenilor”)?
 
Daca este adevarat, asa cum se spune, ca omul a invatat sa minta la numai o ora dupa ce a invatat sa vorbeasca, atunci un fenomen de genul celui pe care-l aducem in discutie ar constitui geneza celei mai fundamentale schimbari in domeniul cunoasterii umane, de la inceputurile societatii pana acum. Transformarile pe care le-ar implica – incepand de la domeniul comunicarii pana la etica (de la conceptul fundamental al acesteia, pana la fiecare detaliu al existentei noastre zilnice) – ar fi atat de profunde, incat e dificil chiar sa ne imaginam ce viata ar aparea in noua era a adevarului care ar urma. Lumea pe care o cunoastem acum ar fi schimbata din temelii, intr-un mod ireversibil.



Descoperirea prezentei lui Dumnezeu

Starile subiective ale misticului au prezentat un mare interes dintotdeauna dar, din punct de vedere istoric nu au fost niciodata clarificate intr-un asemenea grad precum sunt prezentate in aceasta semiautobiografica lucrare care ofera si mijloacele prin care sa identificam rara aparitie a acestora, astfel fiind descrisa esenta caracteristicilor Adevarului Spiritual.

Golita de doctrina ecleziastica sau sistemele de credinta religioasa, pura esenta a Adevarului Spiritual este revelata in puritatea sa cu o claritate nemaiintalnita. Devine clar ca pentru “a cunoaste” cu adevarat este “a fi” mai degraba decat “a sti despre”. Motivul pentru care toate cartile Dr. Hawkins incep si se incheie cu Gloria in Excelsis Deo! devine evident.

A sasea carte din cea de-a doua serie conceputa de autor, Descoperirea lui Dumnezeu aduce clarificari suplimentare despre adevarata natura si esenta starii denumite “iluminare”. Cu toate ca pentru explicarea si contextualizarea sa este necesara o cercetare a constiintei, aceasta carte este in primul rand un manual pentru devotii spirituali seriosi, revelind informatii cunoscute doar acelora care au transcens eul pentru a atinge Realizarea Divina. Aceasta este calea interioara ce duce de la sine la Sine, iar descrierile starilor progresive sunt dedicate iluminarii cititorului.



Realitatea, spiritualitatea si omul modern

Bazandu-se pe revelatiile proprii in urma cercetarii constientei, ilustrul David R. Hawkins ne arata in detaliu cum sa discernem nu numai adevarul de falsitate, ci si iluzia aparentei de nucleul autentic al realitatii. Cartea de fata explica modul de diferentiere a perceptiei de esenta si, astfel, ii permite cititorului sa rezolve ambiguitatile si enigmele clasice care au pus in incurcatura cele mai bune minti din istorie. 
Tehnologiile moderne ne ofera o pletora de jucarii si facilitati noi, insa problemele de baza ale existentei zilnice raman nerezolvate. Aceasta carte iti ofera instrumentele necesare pentru a supravietui si a-ti recastiga autonomia fundamentala si armonia interioara in timp ce traiesti in complexitatea lumii moderne.

RECENZII