Pachet 3 carti De veghe in lanul de secara, Noua povestiri, Franny si Zooey - J. D. Salinger

De veghe in lanul de secara

O noua traducere pentru tinerii de astazi. La cateva decenii dupa traducerea de referinta, Editura Polirom propune o versiune noua, tanara, a romanului-cult De veghe in lanul de secara. Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatai a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul „cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui raman insa, si chiar si modul in care sunt rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atat de uimitor, in toata lumea si, deja, de atatia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atat. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege.
Fragment din roman:

"Ca din senin, in drum spre hol, mi-a zburat gindul din nou la Jane Gallagher. Mi-a intrat in cap si n-am putut sa mi-o mai scot de acolo. M-am asezat pe un fotoliu soios de pe hol si m-am gindit la ea si la Stradlater stind in blestemata de masina a lui Ed Banky si, desi eram sigur suta-n suta ca Stradlater nu-i facuse nimic - doar o cunosc pe Jane ca-n palma -, tot nu puteam sa mi-o scot din cap. O stiam ca-n palma. Pe bune. Uite, in afara de dame, ii placeau si toate sporturile, si dupa ce ne-am apropiat mai mult am jucat tenis aproape in fiecare dimineata si golf aproape-n fiecare dupa-masa, cit a fost vara de lunga. Am ajuns intr-adevar s-o cunosc foarte intim. Asta nu inseamna c-a fost ceva fizic, sau pe-aproape, intre noi pentru ca n-a fost ci doar ca ne vedeam tot timpul. Nu-i intotdeauna nevoie sa treci prin chestii sexi ca sa cunosti bine o fata. 
Cum am cunoscut-o... Dobermanul lor pitic venea si se usura pe gazonul nostru si maica-mea a fost foarte iritata pe chestia asta. A sunat-o pe mama lui Jane si a facut taraboi. Maica-mea e exact genul care face tam-tam pe chestii de-astea. Ce s-a intimplat mai incolo, peste doua zile am vazut-o pe Jane stind lungita pe burta linga piscina de la club si i-am zis buna. Stiam ca sta in casa de alaturi, dar nu vorbisem niciodata cu ea pina atunci sau ceva. M-a expediat cu raceala cind i-am spus buna in ziua aia. M-am dat de ceasul mortii s-o conving ca mie, unul, mi se rupea unde se usureaza ciinele ei. Din partea mea, putea sa faca si-n sufragerie. Nu mai conteaza. Dupa aia s-a facut de ne-am imprietenit. Am jucat golf cu ea chiar in dupa-amiaza zilei respective. A pierdut opt mingi, tin minte. Opt! Ce m-am chinuit s-o fac macar sa deschida ochii cind roteste crosa ca sa loveasca mingea. Dar i-am imbunatatit jocul imens in cele din urma. Joc golf foarte bine. Daca v-as spune ce schimbari de traiectorie fac, probabil ca nu m-ati crede. O data era cit pe-aci sa apar intr-un scurtmetraj, dar m-am razgindit in ultima clipa. Mi-am zis ca, la cit de mult urasc eu filmele, chiar c-as fi un nasol dac-as accepta sa ma bage intr-un scurtmetraj. 
Jane era o fata mai altfel. N-as putea s-o descriu ca fiind frumoasa in sensul strict al cuvantului, dar pe mine ma dadea pe spate. Era oarecum guresa. Adica, atunci cind vorbea si se ambala pe o chestie, gura i se misca in cincizeci de parti, si buzele si tot. Asta ma termina. Si n-o inchidea niciodata de tot, gura, vreau sa zic. O tinea intotdeauna un pic, un pic deschisa, mai ales cind se pregatea sa loveasca mingea la golf sau cind citea o carte. Citea tot timpul, si citea carti foarte bune. Citea multa poezie si de-astea. "

Noua povestiri
J. D. Salinger este autorul romanului-cult De veghe in lanul de secara, roman situat  de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania. De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatii a adolescentei.
 
Volumul exploreaza o lume dominata de violenta irationala, paranoia, materialism vulgar si ipocrizie. Personajele autorului sint copii confruntati cu misterele lumii adulte, oameni maturi excedati de greutatile vietii, cinici si iresponsabili.

Din cuprins:
Teddy • Jos, in barca • Omul-care-ride • O zi desavirsita pentru pestii banana • "Ochii verzi si gura mica" • Sarmana glezna scrintita • Chiar inaintea razboiului cu eschimosii • Pentru Esme - cu dragoste si abjectie • Perioada albastra a lui de Daumier-Smith

    Fragment din povestire "Pentru Esme - cu dragoste si abjectie" de J. D. Salinger:

    “— Pot sa va intreb cu ce v-ati ocupat inainte de a intra in armata? se interesa Esme.
    I-am raspuns ca nu ma ocupasem cu nimic, ca abia parasisem colegiul de un an, dar ca-mi placea sa ma cred scriitor profesionist.
    Ea dadu din cap.
    — Ati publicat vreodata?
    Era o intrebare obisnuita, dar intotdeauna delicata, la care nu puteam raspunde cu una, cu doua. Am inceput sa-i explic ca majoritatea editorilor din America erau o sleahta de...
    — Tata scria minunat, ma intrerupse Esme. Pastrez o parte din scrisorile lui pentru posteritate.
    I-am spus ca, dupa opinia mea, era o idee foarte buna. Din intimplare, privirea mi se opri din nou asupra ceasului ei cu cadran enorm si aspect de cronograf. Am intrebat-o daca fusese al tatalui ei.
    — Da, spuse ea. Mi l-a dat chiar inainte Charles si cu mine sa fim evacuati. Ca un memento, bineinteles, spuse ea stinghera, retragindu-si miinile. Apoi schimba subiectul discutiei: M-as simti extrem de magulita daca ati scrie intr-o zi o povestire doar pentru mine. Sint o cititoare pasionata.
    Am asigurat-o ca asa as face, daca mi-ar sta in putinta. Dar ca nu eram prea prolific.
    — Nici nu trebuie sa fie prea prolifica! Doar atit cit sa nu para copilareasca si stupida. Reflecta un moment. Prefer povestirile despre abjectie.
    — Despre ce? am facut eu, aplecindu-ma spre ea.
   — Abjectie. Ma intereseaza foarte mult abjectia.
    Eram pe punctul de a-i cere mai multe amanunte, cind l-am simtit pe Charles piscindu-ma zdravan de brat. M-am intors spre el, strimbindu-ma usor. Pustiul statea chiar linga mine.
    — Ce-i spune un perete celuilalt? ma intreba el pe un ton cunoscut.
    — I-ai mai pus intrebarea asta, spuse Esme. Ispraveste odata!
    Neluind-o in seama pe sora lui si catarindu-se pe unul din picioarele mele, Charles repeta intrebarea-cheie. Am remarcat ca nodul cravatei ii alunecase putin intr-o parte. I l-am potrivit la loc, apoi, uitindu-ma in ochii lui, am sugerat:
    — Ne-ntilnim la colt?
    Dar in aceeasi secunda as fi preferat sa nu fi spus nimic. Charles ramase cu gura cascata. M-am simtit vinovat, de parca eu i-o deschisesem, lovindu-l peste fata. Cobori de pe piciorul meu si, cu o demnitate ultragiata, se intoarse la masa lui, fara sa se uite inapoi.
    — E furios! zise Esme. Are o fire violenta. Mama avea tendinta sa-l cam alinte. Tata a fost singurul care nu l-a alintat.
    Am continuat sa ma uit la Charles, care se asezase intre timp pe scaun si incepuse sa-si bea ceaiul, apucind cu amindoua miinile ceasca. Speram ca-si va intoarce capul spre mine, dar nu l-a intors. Esme se ridica.
    — Il faut que je parte aussi, spuse ea cu un suspin. Stiti frantuzeste?
    M-am ridicat de pe locul meu cu sentimente amestecate de consternare si regret.”

Franny si Zooey

Publicate in 1961, „Franny si Zooey”, doua povestiri ample, releva criza morala a unei adolescente din familia Glass, fosta „copil-minune”, incapabila sa-si daruiasca semenilor sai neobisnuitele ei talente creatoare. Povestirile din ciclul familiei Glass - observa intr-un articol din 1963 Sam S. Baskett - dovedesc tot mai clar ca Salinger nu mai e multumit sa produca ceea ce e indeobste recunoscut a fi un lucru realizat foarte bine de el: naratiunea scurta, abrupta, turul de forta construit pe o baza in general ingusta, disecind efectele unei vieti lipsite de idealuri… Declarindu-se de acord cu viziunea lui Fitzgerald, aceea a tristetii pe care o cuprinde o viata lipsita de adincime, intr-o societate meschina. Vazind viata asa cum e in realitate, membrii familiei Glass se dedica pe deplin aspiratiei de a-i gasi, totusi, un sens.

RECENZII