Pachet 2 titluri Papa Francisc. Autobografia si Metafora discursului papal

1. Spera. Autobiografia - Papa Francisc

Traducere din limba italiana de Emanuela Stoleriu

„O autobiografie nu e literatura noastra privata, e mai degraba bagajul cu care calatorim. Iar memoria nu e doar ceea ce ne amintim, ci si ceea ce ne inconjoara. Ea nu vorbeste numai despre ce a fost, ci si despre ce va fi. Pare ieri, dar de fapt e maine. Totul se naste pentru a inflori intr-o primavara eterna. La sfarsit, vom spune doar: nu-mi amintesc nimic in care sa nu fii Tu.” (Papa Francisc)

Initial, papa Francisc a dorit ca acest document exceptional sa fie publicat dupa moartea sa. Dar Jubileul Sperantei si problemele actuale l-au determinat sa ne ofere acum aceasta mostenire pretioasa.

SPERA este prima autobiografie publicata vreodata de un papa. O autobiografie a carei scriere a durat sase ani si care incepe in zorii secolului XX, de la radacinile italiene si aventura emigrarii in America de Sud a stramosilor papei, trecand prin copilarie, prin entuziasmul si framantarile tineretii, alegerea vocatiei si maturitate, pentru a acoperi intregul sau pontificat.
In memoriile sale, papa Francisc descrie cu sinceritate momentele cruciale ale pontificatului si abordeaza curajos si profetic cele mai importante si mai dezbatute subiecte contemporane: razboiul si pacea (inclusiv conflictele din Ucraina si Orientul Mijlociu), migratia, criza mediului, politicile sociale, conditia femeii, sexualitatea, dezvoltarea tehnologica, viitorul Bisericii si al religiilor.
Bogata in dezvaluiri, anecdote si reflectii, aceasta carte emotionanta si profund umana, cu tuse de tandrete, dar si de umor, e atat povestea unei vieti, cat si un testament moral si spiritual menit sa-i captiveze pe cititorii din intreaga lume si sa reprezinte mostenirea de speranta a papei Francisc pentru generatiile viitoare.

Spera contine si fotografii, dintre care unele, private si inedite, au fost puse la dispozitie de papa Francisc.

2. Papa Francisc. Metafora discursului papal - Charles Ndhlovu

Schimbarea profunda a devenit cuvantul de ordine la Roma, din chiar primele sase luni de pontificat al Papei Francisc. Primul Papa provenit din cele doua Americii – cum s-a exprimat chiar el insusi: „venit de la capatul pamantului” – a adus o perspectiva profund innoitoare […], ceea ce inseamna mult mai mult decat un Papa care refuza sa se instaleze in palatul papal, care ia masa in refectoriul hostelului care il gazduieste, isi duce singur bagajul si se lanseaza in neasteptate apeluri telefonice, de pe mobilul sau, catre o multime de oameni necunoscuti, raspunzand in acest fel numeroaselor scrisori pe a caror plicuri singura adresa era „Papei Francisc, Vatican, Roma.” La fel de radical s-a exprimat si in declaratiile sale despre doctrina Bisericii. In cele doar 80 de minute ale unei conferinta de presa, noul Papa a anuntat schimbari in numeroase domenii, un mesaj reinnoit in aceasta luna, intr-un interviu de 12. 000 de cuvinte acordat unei publicatii iezuite, ceea ce a starnit o puternica unda de soc in Biserica Catolica. A criticat asezarea dogmei inaintea iubirii si a doctrinei inaintea ideii de a-i sprijini pe cei saraci. Toti au ajuns „obsedati” de avort, de casatoriile gay si de contraceptie, ceea ce a condus la o biserica cu „reguli marginite”. […] „Lucrurile trebuie reasezate intr-un nou echilibru” a incheiat Papa Francisc, „altfel insusi edificiul moral al Bisericii se poate prabusi, ca un palat construit din carti de joc, pierzandu-si totodata prospetimea si mireasma Evangheliilor”. Paul VALLELY

Biserica vie
In Biserica lui Iisus, temeliile ei vii suntem noi. Iisus ne cere sa-I construim Biserica; fiecare dintre noi este o piatra insufletita, o mica caramida, si fiecare contribuie la unitatea si siguranta Bisericii. El insa nu doreste ca noi sa ridicam o capela, in care sa incapa doar un numar mic de oameni. El ne cere sa facem o Biserica vie atat de mare incat sa poata cuprinde intreaga omenire, o Biserica care sa fie casa si adapost pentru fiecare.

[Crestini] adevarati, nu de parada
Sunt incredintat ca astazi samanta aruncata cade pe ogorul bun, ca voi vreti sa fiti acel ogor si nu doar crestini cu jumatate de norma, „scrobiti” si superficiali, ci crestini adevarati. Cautati bucata de pamant bun si lasati semintele sa cada acolo; veti vedea ca vor rodi. Stiu ca voiti sa fiti acel pamant roditor, sa fiti buni crestini, si nu crestini cu jumatate de norma, cei care doar vor sa para, dar nu sunt crestini adevarati.

RECENZII