Ortodoxia romaneasca in istorie si contemporaneitate - Mircea-Gheorghe Abrudan

PREDOSLOVIE
„Ca a cauta si a culege multe cu amanuntul, si a vorbi despre toate, este de datoria celui care scrie istoria” (2 Macabei 2,
31), spune cronicarul Macabeilor, al martirilor rezistentei vechilor iudei in fata tiraniei paganesti. De aceasta datorie sfanta
de a ne cunoaste istoria alcatuirii si devenirii noastre nationale,
de a ne cunoaste ctitorii, vitejiile si jertfele lor, de a ne inspira
din pildele de rezistenta autentica in „legea parinteasca” si in
constiinta de neam, precum si de a ne cunoaste propria memorie colectiva intre timp erodata de virusuri ideologice si fenomene de agravata deculturalizare, s-a achitat cu brio tanarul si
energicul istoric Mircea-Gheorghe Abrudan in cartea de fata.
Avand o tematica actuala, cercetatorul clujean priveste
Ortodoxia ca o piatra unghiulara in istoria veche si contemporana a poporului nostru, redescoperind continuitatile, prefacerile si suprapunerile dintre istoriile marilor, dar si mai micilor
oameni de dincolo si dincoace de Carpati, care au dus o viata
inchinata unui bine mai mare si mai cuprinzator decat cel al
propriei bunastari. Volumul, asadar, cuprinde evocari ale marilor voievozi romani, ca Mircea cel Batran, Mihai Viteazu,
Constantin Brancoveanu, care au lucrat cu deplina constiinta
a solidaritatii de credinta si de neam cu romanii din Ardeal,
precum si evocari de mari ierarhi, ca Sfi ntii Antim Ivireanul
sau Andrei Saguna, caruia, in mod fi resc, autorul ii dedica un
intreg capitol, incursiuni in evenimente fundamentale pentru
patria noastra, cum ar fi revolutia pasoptista, Marele Razboi si
Unirile prin care ne-am reintregit, pentru moment, tara. Dar 
10
† Parintele Episcop Macarie Dragoi
istoria aceasta se scurge pana in prezent la noi, caci autorul
ne impartaseste numeroase evenimente si marturii din spiritualitatea teologica traita in zilele noastre, precum si impresiile culese de domnia sa in peregrinarile sale prin comunitatile
crestin-ortodoxe din Diaspora romaneasca.
Un cronicar al vremurilor noastre, avand o indoita raspundere atat fata de „adevarul lucrurilor”, cat si fata de memoria
colectiva a unui popor care a avut – si ar fi vital sa nu si le piarda... – visurile, dorurile si nazuintele sale de eliberare si afi rmare a traiului si crezului sau. Dincolo de valoarea sa intrinseca,
volumul acesta de vieti si istorii intrepatrunse (iar nu paralele),
este binevenit si pentru ca se inscrie intr-un curent istoriografi c onest, care cauta sa se dezbare si de mitizarea inceputurilor
istoriei nationale – totusi inerenta fondatorilor statului si culturii romanesti contemporane epocii si fara a fi echivalenta cu
mistifi carea, cum atrage atentia Mircea-Gheorghe Abrudan –,
dar si de curentul coroziv si nociv al demitizarii, care sufera
de grave carente deontologice. In acest sens, reprezentativ este
studiul despre cultul lui Mihai Viteazu in Transilvania, domnitorul fi ind prezentat ca fi gura fondatoare a romanitatii (pre)
moderne, cu atat mai mult cu cat din voievod un cunoscut istoric popularizator facuse din el un model de falsa mitologie
nationala. Marea noastra problema, insa, este ca „asistam, din
nefericire, la o veritabila depreciere si chiar evacuare a istoriei
nationale din discursul public si, mai grav, din sistemul scolar
de stat, deoarece orele de istorie s-au imputinat, iar manualele alternative trec cu vedere (asta daca nu infi ereaza sau ponegresc) personalitatile panteonului romanesc.” (pp. 19-20).
Asadar, nu doar prin opere comercializate cu mare sarguinta,
ci si prin politici educationale, ne aflam intr-un punct critic in
care ne stergem istoria sau o modifi cam in asa fel incat sa nu
mai stim de unde venim, ce strabuni am avut, ce fel de patrie 
Predoslovie
11
au plamadit si din ce credinta s-au adapat. In aceasta privinta,
miza unor astfel de scrieri ca cea de fata nu mai e doar una
cultural-academica, ci ea tine si de mentinerea unei constiinte
nationale, dar si bisericesti.
Suntem in astfel de vremuri in care trebuie sa intelegem
ca nici patria, nici Biserica, nu exista inertial, ca fi ind de la sine
intelese. Niciodata nu a fost astfel. Atat patria, cat si „bunastarea sfi ntelor lui Dumnezeu biserici”, s-au facut cu multa,
multa rugaciune, truda, lupta, sacrifi ciu. Si se vor mentine
doar daca si noi punem umarul la crucea ridicata odinioara
de inaintasii nostri. Cu mare bucurie incurajez pe MirceaGheorghe Abrudan sa continuie lucrarea sa de credincios cronicar al Bisericii si neamului, precum si al adevarului.
† Parintele Episcop Macarie Dragoi
al Episcopiei Ortodoxe Romane a Europei de Nord
Stockholm, 17 august 2019
La praznuirea Sfantului Gheorghe Lazar Pelerinul de la Varatec