Opera si drama - Richard Wagner

  Opera de arta profetica, plina de nostalgia artistului prezentului, se va insoti cu marea vietii viitorului. In acea viata a viitorului, opera de arta va fi ceea ce astazi dorim, dar nu putem realiza. Caci acea viata a viitorului va fi pe deplin ceea ce poate deveni numai daca va primi la sanul ei opera de arta.
Creatorul operei de arta a viitorului este tocmai artistul prezentului, acela care presimte viata viitoare si isi doreste sa fie o parte din ea. Cel care hraneste aceasta nazuinta duce deja o viata mai buna. Insa doar o singura fiinta poate infaptui toate astea: Artistul. - Richard Wagner

 

  Simplitatea este unul din paradoxurile creatiei lui Richard Wagner. El crede in puterea de evadare a naratiunii. Dar simplitatea operei wagneriene este baroca.  Impune o anumita normalitate evenimentiala, te face sa spui: "asa e firesc sa fie”. Ceea ce da autenticitate unei secvente wagneriene este gradul de contingent cu arealul enuntat;  sensatia de adevar cathartic: evenimentele relatate si felul in care sunt redate, pot parea exagerate dar asta nu inseamna ca nu s-ar fi putut intampla. - Victor Ioan Frunza

 

  Traducere de Cristina Craciun

 

  Despre autor:

 Numarandu-se printre compozitorii fara de care istoria muzicii ar fi aratat altfel, Richard Wagner (1813 - 1883) a fost deopotriva muzician, poet, dramaturg si teoretician al artei. Daca in muzica si-a dat masura, influentantu-i ireversibil evolutia ulterioara, cu "Tristan si Isolda”, "Parsifal”, "Tannhauser”, "Lohengrin” sau tetralogia "Inelul Nibelungilor”, rolul pe care l-a jucat in teoria artelor este legat indestructibil de filosofia lui Friedrich Nietzsche, de care l-a legat si o puternica prietenie, si, de asemenea, de gandirea schopenhaueriana. Adoptand dimensiunea nationalista a romantismului, Wagner a propovaduit schimbarea radicala a artei, printre care muzica si teatrul, in spiritul mitologiei germane si intoarcerii la origini, adica la tragedia Greciei antice. Intruchiparea idealului sau era drama muzicala, gen pe care a incercat sa-l creeze, dorindu-si ca el sa reprezinte pentru germani ce au insemnat tragediile pentru grecii din Antichitate. Acestui cult al dramei absolute i-a inchinat muzicianul german Teatrul de la Bayreuth (Bavaria), un teatru-templu, imaginat si proiectat de el insusi, spatiul perfect pentru materializarea visului sau - drama muzicala, realizata ca opera de arta totala. La Bayreuth continua sa se desfasoare si azi celebrul festival ce sta sub semnul crezului sau, exprimat in eseuri, studii si scrieri teoretice din multe volume de eseuri publicate la jumatatea veacului al XIX-lea."Opera si drama" a vazut lumina tiparului in 1851. Abordand muzica in relatia cu teatrul si cu poezia, aceasta este una dintre scrierile fundamentale din istoria gandirii teoretice despre lumea Thaliei. In viziunea lui Wagner, care a marcat semnificativ posteritatea, imbinarea desavarsita dintre muzica si poezie este drama, opera de arta totala. Lipsa unuia dintre cele doua componente anuleaza natura, sensul si semnificatia creatiei. Indatorat ideilor romantice, studiul sau este nu doar o demonstratie, ci si o pledoarie faimoasa pentru specia dramei muzicale, expresie a unei conceptii pe-atunci inovatoare despre teatru si, de asemenea, despre teatrul liric.