Ocuparea resurselor de munca in Romania: structuri anacronice, evolutii atipice, eficienta redusa - Nita Dobrota, Mirela Ionela Aceleanu

 Lucrarea de fata se vrea a fi una de economie, mai precis, de macroeconomie. Tinand seama de marile sfidari demografice cu care se confrunta multe economii ale lumii, inclusiv Romania, am inceput expunerea problemelor analizate cu prezentarea structurilor anacronice si a tendintelor atipice ale populatiei tarii noastre.
Dubla ipostaza a populatiei este cercetata din multiple unghiuri in toate celelalte capitole ale lucrarii. Evident, accentul a fost pus pe statutul populatiei ca populatie activa disponibila si, indeosebi, ca populatie efectiv ocupata in diversele activitati producatoare de bunuri materiale si prestatoare de servicii.
Pe baza si in contextul interdependentelor aratate ocuparea si structurile generale ale acesteia la nivel macroeconomic au fost privite ca rezultat al agregarii ofertelor individuale de munca, oferte exprimate liber, pe baza de contract.
Ocuparea resurselor de munca sau folosirea capacitatilor omului de a obtine cele necesare existentei si dezvoltarii sale a fost privita din punctul de vedere al persoanelor apte de munca (ocupate vs. nonocupate), din punctul de vedere al timpului de munca  al fiecarei persoane in totalul timpului sau, precum si din cel al fondului total de munca (de potential de munca) al unei comunitati umane, al unei tari. Ca urmare, marimea absoluta si marimea relativa a populatiei ocupate, ca si fondul total de munca dintr-o economie intr-un anume orizont de timp, sunt privite ca variabile agregate ale orelor de munca efectuate de persoanele ocupate in acea economie si in acel orizont de timp.
In continuarea acestui obiectiv general, am cautat sa clarificam, in spiritul realitatilor contemporane si pe baza noilor cuceriri ale stiintelor sociale, continuturile conceptelor de ocupare, ocupare optima, de echilibru, ocupare eficienta a resurselor de munca. Autorii