Octavian Goga si idealul national - Mircea Popa

 

Cu volumul Strigate in pustiu intram intr-o alta faza de evolutie a poeziei lui O. Goga. Cele doua volume anterioare reprezentau elogiul comunitatii taranesti, legatura intima cu glia care poate feri de orice instrainare. Acum poetul intra in febra pregatirii pentru actul fundamental al existentei sale. Lupta directa pentru realizarea Marii Uniri. In acest sens, pleaca la Bucuresti, apoi la Paris, sustinand peste tot cauza unitatii neamului. Dar intrarea Romaniei in razboi, jertfa de sange data de poporul roman pentru realizarea idealului sau de veacuri il prinde in aceasta hora nebuna a convingerii semenilor pentru pregatirea marii confruntari. Strigatele in pustiu se transforma in indemnuri reale la actiune, la parasirea ocupatiilor marunte pentru un tel major. Viata sa nu va cunoaste niciun moment de respiro, deoarece Primul Razboi Mondial ii pune in fata noi comandamente, iar el se va lasa acaparat de marea batalie de pregatire a momentului, agitand flamura uitata a luptei comune. Punandu-se in slujba ei, Goga trece alaturi de V. Lucaciu muntii, in Romania, unde se avanta intr-o campanie fara precedent pentru intrarea Romaniei in razboi, pentru depasirea impasului neutralitatii.