Octave paralele - Valentina Sandu-Dediu

„Am crezut, multa vreme (si, uneori, inca mai cred...) ca muzica si artele plastice sunt arte «mute». Ca, adica, nu se poate spune in mod profitabil prin cuvinte ceea ce fiecare din ele au de spus pe limba lor. Poti da informatii tehnice, poti insirui metafore, dar, orice ai face, ramai exterior «obiectului» pe care il comentezi. Cartea Valentinei Sandu-Dediu mi-a fisurat aceasta convingere. Limpezimea ei, deschiderea ei culturala m-au facut sa uit de vechile mele idiosincrazii. Am invatat lucruri, am fost pus pe ganduri. Pentru ca muzica nu e niciodata singura in paginile acestei carti. E vorba si de Ion Negoitescu, si de Radu Stanca, si de Georg Büchner, sau de Bucurestiul vechi, de ideologii, mode si istorie. Valentina Sandu-Dediu a facut, ca specialist, acei pasi spre mine pe care eu n-am fost in stare sa-i fac spre specialitatea ei. Ii multumesc si va invit sa nu ratati aceasta experienta.“ (Andrei PLESU)

„Octavele paralele sunt, in multe traditii muzicale, o varianta a unisonului, impartit intre voci diferite. Sunt, pe de alta parte, strict interzise in tehnica scriiturii armonice pentru cor, in istoria tonalitatii. Le auzim insa pe clapele pianului sau in infinite combinatii timbrale. In aceasta carte, octavele muzicale se canta pe clapele alb-negre ale realitatii. Am adunat asadar opt «inventiuni» pe tema afinitatilor dintre muzica si literatura, opt mici «rapsodii» despre muzici si muzicieni, in diverse contexte istorice si ideologice sau doar biografice. In fine, am compus si unsprezece «solouri» (pentru a evita intregul dodecafonic). A rezultat un caleidoscop cu un discret fir conducator: rosturile muzicii si ale muzicologiei, limitele si deschiderile ei. Cartea se adreseaza deopotriva specialistilor si celor carora, pur si simplu, muzica si micile ei istorii nu le sunt indiferente.“ (Valentina SANDU-DEDIU)

VALENTINA SANDU-DEDIU a absolvit in 1990 Sectia de muzicologie la actuala Universitate Nationala de Muzica din Bucuresti. A fost bursier al Wissenschaftskolleg zu Berlin, iar in prezent este profesor la Universitatea Nationala de Muzica (unde preda din 1993 istoria muzicii, muzicologie si stilistica) si rector al Colegiului Noua Europa, Bucuresti. In 2008 a primit Premiul Academiei de Stiinte Berlin-Brandenburg, acordat de Peregrinus Stiftung. Este autoarea a peste 40 de studii si 300 de articole, precum si a zece carti publicate in Romania si Germania, printre care se numara: Wozzeck, profetie si implinire, Bucuresti, 1991; Ipostaze stilistice si simbolice ale manierismului in muzica, Bucuresti, 1997; Ludwig van Beethoven, Bucuresti, 2000; Muzica noua intre modern si postmodern, Bucuresti, 2004; Rumänische Musik nach 1944, Saarbrücken, 2006; Alegeri, atitudini, afecte, Bucuresti, 2010; Robert Schumann, Bucuresti, 2011. A realizat, de ase menea, cateva serii de emisiuni radiofonice. Isi descopera temele predilecte in stilistica si retorica muzicala, in discutia despre manierism si postmodernism in muzica sau in diferite zone ale muzicii noi, indeosebi ale muzicii romanesti. Activitatea sa este completata de aparitiile concertistice si de inregistrari, in calitate de pianista in ansambluri camerale.