O viata si inca o zi. Volumul I - Alexandru Mihai Gulie

Batranica din primul capitol.

IN CONDITII NORMALE, drumul pana in Palmer un orasel micut ce adapostea undeva la vreo sase mii de suflete — dura doar patruzeci de minute, urmand spre nord, Glenn Highway.

Desisurile de copaci strabatute de autostrada, se imbracasera in lumina proaspata a primaverii cu haine vii, verzi, iar din departare, de sub norii cenusii, varfurile albe ale muntilor priveau parca cu invidie cum poalele lor erau scaldate in raze de caldura, stralucitoare.

Autostrada catre Palmer era aceeasi de pe care plecasera. Trecura de Glenn Highway Weigh Station, iar lipsa masinii de politie, implicit a lui Joe, ii adanci temerea lui David. Joe, batrane, te rog sa nu faci vreo prostie. Abtine-te batrane.

Omul asta nu merita o asa tradare. Te rog, batrane!. isi puse in gand ca primul lucru pe care il va face atunci cand vor ajunge in Palmer, sa fie sa se indeparteze pentru o clipa de Tim sub un pretext oarecare si astfel sa-i telefoneze lui Joe, implorandu-l pe acesta sa nu faca vreo prostie. Dar Tim nu se grabea deloc. Conducea calm, lipsit parca de orice grija, iar pentru David asta era o tortura.

Pentru a mia oara, cu compasiune, il fixa pe Tim cu privirea.

Este atat de calm! Mi-a spus tocmai mie, un necunoscut la urma urmei, ca vrea sa-si incheie socotelile cu viata Trebuie sa-l ajut! Dar cum? Daca vreau sa-i vorbesc, mi-o taie scurt cu o alta replica inteligenta. Cat de mult l-a marcat accidentul!


Si pe mine, cat de mult m-a marcat el! Ce chestie! El spune ca a renuntat la viata, nimic nu-i mai suscita interesul, dar vrea sa-l ajute pe omul ala... de ce? De ce este asta atat de important pentru el?


Dar... pentru mine! Eu sunt in aceeasi situatie. Am plecat de langa Sophie, pentru a-l ajuta pe el! Poate ca acum, ea, nu ma va ierta niciodata! Cat de ciudata este viata! Cat de ciudati suntem noi, oamenii!

- Aici s-a intamplat!, indica Tim locul.

David insa, cuprins de framantarile sale, nici nu-l auzi, iar atunci cand ajunsera in Palmer, Tim trebui sa-l miste pentru a-l aduce iarasi la realitate.

- Domnule Brooks!, repeta iarasi Tim pe un ton ridicat. Adresa!

- 1170 W Joan Of Arc!, isi aminti David, parca trezit din vis.

Asadar, ajunsesera.

Tim parca masina pe aleea din fata casei. Pana sa ajunga aici, nici nu se gandise la ce anume trebuia sa faca. Poate isi imagina ca politia deja ajunsese, iar rudele lui Abel fusesera instiintate, astfel ca usa casei trebuia pana acum sa fie deschisa, cu cel putin o duzina de oameni perindandu-se ingrijorati, aducand confort celor lasati in urma, caci fara indoiala, pana acum, tot cartierul trebuia sa cunoasca drama prin care...


Totul era perfect, iar intalnirea noastra parea planuita inca dinainte de aparitia timpului. Ne-am petrecut intreaga vara gasindu-ne pana si cele mai ascunse parti ale sufletului si in fiecare coltisor gaseam doar dragoste. Ochii ei caprui au fost singurii ce m-au vazut vreodata. Credeam ca nimic nu ne va sta in cale. Credeam ca lumea este creata doar pentru noi doi si fiecare stea vegheaza asupra fericirii noastre.

Dar numai un prost poate crede ca totul i se cuvine.