O viata in slujba muzicii - Daniel Barenboim

Traducere: Dana Ligia Ilin

 

Pianistul si dirijorul Daniel Barenboim, unul dintre cei mai mari muzicieni contemporani, ne poarta, in cartea sa O viata in slujba muzicii, de-a lungul povestii fascinante a celor mai bine de cinci decenii pe care se intinde cariera sa artistica si in care muzica si existenta lui se contopesc pana la identificare. Fie ca evolueaza singur, fiind inca din copilarie un virtuoz al pianului, fie ca acompaniaza alti interpreti, fie ca dirijeaza la pupitrul celor mai mari orchestre din lume, intelegerea profunda a muzicii ramane pentru Barenboim cea mai frumoasa obsesie si calauza permanenta spre succes.
In aceasta carte sunt evocate, cu afectiune si pretuire, si alte figuri ilustre ale lumii artistice internationale din secolul XX: Rubinstein, Furtwängler, Zubin Mehta, Pierre Boulez, Celibidache, Jacqueline du Pré (prima sotie a lui Daniel Barenboim). De asemenea, nu lipsesc pasajele reflexive despre chestiuni precum evreitatea, legatura dintre nationalitate, limba si muzica, rolul muzicii in intelegerea dintre natiuni, schimbarile recente in interpretarea si in receptarea muzicii.

 

„Pentru mine muzica nu e o profesie, ci modul meu de viata. Sa te scufunzi in ea, sa te concentrezi deplin asupra ei, este o conditie sine qua non pentru orice muzician. Sigur, toata viata am facut cu placere multe alte lucruri, dar, cumva, muzica m-a insotit mereu. Chiar daca nu m-a incercat niciodata nevoia ori dorinta de a scrie o auto-biografie traditionala, am simtit ca merita poate pusa-n cuvinte bizareria faptului ca muzica nu e doar prezenta in viata mea, ci imi traiesc cu adevarat viata in muzica. Am incercat, de fapt, sa scriu despre cum e sa fii obsedat de muzica si sa ai curiozitatea de a cerceta aceasta obsesie.“ (Daniel BARENBOIM)

 

DANIEL BARENBOIM s-a nascut la Buenos Aires in 1942, intr-o veche familie evreiasca de origine rusa, ambii parinti fiind profesori de muzica. La cinci ani, a luat primele lectii de pian de la mama sa, iar apoi a inceput sa studieze pianul cu tatal sau, care i-a si ramas unicul profesor. In 1952 a emigrat in Israel impreuna cu familia. Cat inca era la Buenos Aires, si-a facut debutul ca pianist, la varsta de sapte ani, in primul sau concert cu public, iar de atunci a cantat cu cele mai mari orchestre ale lumii, dirijandu-le, totodata, pe multe dintre ele. Virtuoz cu un talent remarcabil, a cantat inca din anii ’60 in Europa, Statele Unite, America de Sud si Australia; tot de atunci s-au aflat sub bagheta sa, ca dirijor invitat, ilustre orchestre simfonice si a in registrat un numar impresionant de discuri atat in calitate de pianist, cat si in calitate de dirijor. In 1967 s-a casatorit cu celebra violoncelista Jacqueline du Pré (care a murit in 1987, rapusa de o scleroza multipla), iar in 1988 s-a recasatorit cu pianista Elena Bashkirova. Si-a facut debutul ca dirijor in 1966, la pupitrul Orchestrei Engleze de Camera. Intre 1975 si 1988 a fost dirijor principal si director muzical al Orchestrei din Paris, incepand sa dirijeze in mod constant si opera. Din 1991 pana in 2006 a fost director muzical al Orchestrei Simfonice din Chicago, unde a fost numit dirijor de onoare pe viata, iar in 1992 a devenit director general muzical al Operei de Stat din Berlin, unde a detinut, timp de zece ani (1992–2002), si functia de director artistic. De asemenea, una dintre cele mai stralucite colaborari ale sale este cea cu prestigioasa orchestra Staatskapelle Berlin, unde a fost ales, in anul 2000, dirijor-sef pe viata. Odata cu debutul stagiunii 2007–2008, a inceput si o stransa relatie cu Teatrul Scala din Milano, in calitate de „Maestro Scaligero“, dirijand opere si concerte simfonice si sustinand concerte camerale, iar din 2011 este si directorul muzical al acestui celebru teatru de opera. Daniel Barenboim a concertat si in Romania, fiind prezent la mai multe editii ale Festivalului „George Enescu“ de la Bucuresti.