O noua speranta - Anna Brancoveanu de Noailles

Un tablou admirabil al societatii pariziene de la inceputul secolului XX, despre care Proust– prieten apropiat al Annei de Noailles, care a fost de altfel modelul pentru personajul contesei Gaspard de Reveillon din romanul Jean Santeuil– va vorbi in lungi pasaje de corespondenta.
 
O noua speranta este povestea fascinanta a unei tinere aristocrate pariziene de la inceputul secolului XX, a carei viata pare guvernata in intregime de dorinta de a fi iubita. Amintind de Emma Bovary, indragita eroina a lui Flaubert, Sabine de Fontenay viseaza cu ochii deschisi, cauta necontenit iubirea, se lasa purtata de pasiune, oricit de distrugatoare s-ar dovedi ea, impartasindu-ne elanurile si deziluziile ei. Un roman sentimental, scris intr-un stil de o subtila sensibilitate, ce se invirte in jurul contradictiilor conditiei femeii.
 
„Doamna de Noailles creeaza un melanj savuros de idei, senzatii si reprezentari, un potpuriu insotit de gesturi ale miinilor si bratelor, dar mai ales de imaginea privirilor ridicate catre cer cu o slabiciune nu atit jucata, cit mai degraba incurajata. Ar trebui sa fii un suflet de o raceala nemaipomenita ca sa nu fii prins in puterea farmecului acestei poete extraordinare cu minte clocotitoare si singe-rece.” (Andre Gide)
 
„Anna de Noailles e mai inteligenta, mai malitioasa decit oricine. Aceasta mare poeta are patrunderea psihologica a unui Marcel Proust, asprimea unui Mirbeau si claritatea nemiloasa a unui Jules Renard.” (Jean Rostand)
 
„Madame de Fontenay este un avatar al Emmei Bovary. Una dintre acele femei care compenseaza sacrificiile datoriei conjugale prin pasiuni himerice sau fatale… Sabine lupta impotriva melancoliei indragostindu-se in taina de prietenii din micul sau cerc. Fiecare noua iluzie o arunca intr-o tristete profunda, pina cind una dintre ele se materializeaza intr-un barbat prins deja in latul propriului mariaj.” (Le Magazine litteraire)

Anna de Noailles (nascuta Brancoveanu; 1867-1933), scriitoare si poeta franceza de origine romana, o vedeta a saloanelor mondene pariziene de la inceputul secolului XX, a devenit cunoscuta ca scriitoare odata cu aparitia volumului de poeme Le Cœur innombrable (1901). A publicat apoi si alte volume de poezii – L’Ombre des jours (1902), Les Eblouissements (1907), Poeme de l’amour (1924), L’Honneur de souffrir (1927) –, roman – Le Visage emerveille (1904) – si corespondenta. A devenit membra a prestigioasei Academie Royale Belge de Langue et de Litterature Françaises si a exclusivistei Academii franceze, care in 1921 i-a acordat Marele Premiu pentru literatura. In 1930 a publicat Le Livre de ma vie, o autobiografie cuprinzind copilaria si adolescenta, ce urma sa continue intr-un al doilea volum, niciodata aparut. A murit la Paris, trei ani mai tirziu.