Lucrarea de fata isi propune, dupa cum sugereaza si titlul, o viziune asupra prozei si dramaturgiei romanesti, in evolutia lor, din perspectiva personajului literar. Intentionalitatea ei este ceruta, sprijinita si augmentata de faptul ca personajul literar a fost si ramane, dincolo de unele momente pasagere de sincopa, axul central in jurul caruia se organizeaza demersul epic (dramatic), mesagerul, in realitate, al autorului (acel „alter ego”, sau „purtatorul de cuvant”, prin admitere sau respingere, al conceptiilor auctoriale asupra existentei umane in general), „individul” despre care s-a spus si se (mai) spune, obstinant si obsedant, ca „face concurenta starii civile”, imaginea fidela si stabila a unei societati in permanenta evolutie etc., etc.

Apoi, intentia noastra a fost aceea de a legitima, in mod deosebit, prin comentarea si adeseori prin propunerea unei alte viziuni, mai mult sau mai putin diferita de cele cunoscute, personajele literare cu inalt grad de reprezentativitate, care pot fi considerate adevarate modele culturale, implinirea lor fiind mereu actuala. Am dat atentia cuvenita deopotriva si acelor personaje literare care intregesc, definesc si singularizeaza/ particularizeaza peisajul unei proze si dramaturgii consolidate, dar mereu in devenirea ei. Iar daca proza si dramaturgia publicate in contemporaneitatea imediata, abia depasita, inca nu si-au putut face loc, prin personajele pe care le-au creat, in lucrarea noastra, aceasta ramane o problema rezolvabila in viitor.

Desigur ca asumarea unei atari responsabilitati nu putea fi facuta de catre un singur autor. Istoria noastra este in mod firesc o lucrare colectiva, implicand deopotriva castigurile si lipsurile unei asemenea infaptuiri. Timbrul personal al autorilor ei (fiecare cu o experienta vasta, solida si cunoscuta in ale scrisului) incearca a se armoniza intr-un tot. (Florin Sindrilaru)