O dragoste din alta lume volumul 1 - Silviu Iliuta

... n-am avut niciodata un nume, stii? De /apt, eu sunt fata fara nume sau Mostra 405 213 342. Poti sa-mi spui asa, daca vrei.

Se uita la mine ca de obicei, cu un ochi mai mic si unul mai mare. Si cazut, stangul ii este cazutI Cum de mi-a scapat pana acum asta?

Nu raspunde si, sincer, m-as fi mirat sa o faca.

— Sigur, mama a rezolvat cumva sa am un nume, dar nu e al meu. E...

Ma uit in jur ca nu cumva sa vina cineva. Ca si cum s-ar putea asta! De cand lucrez aici - sa tot fie vreo cincisprezece ani? - cred ca au calcat pragul maxim cinci oameni pe an. Simt ca azi nu e una dintre zilele alea...

— E furat! ii soptesc. Stii, Edgar, tu nu ai cum sa intelegi! Tu ai un nume, o identitate clara, stii cine esti, stie toata lumea cine esti, e alta situatie. Pe cand eu...

Sigur nu intelege. Sunt convins ca ar spune macar un cuvant, macar din cand in cand. As muri sa il aud spunand sec si serios: nervermore. As muri pe loc! In fond, de ce el n-ar putea, iar pasarea lui da? Ma ridic de la biroul meu si merg in mijlocul lor, chiar in centrul salii rotunde din care pleaca toate.

—    Vede cineva vreun motiv? strig, iar ecoul imi duce vocea pe coridoarele lungi.
Dar nimeni nu raspunde. Nici Jules, nici Jean-Paul, nici William, nici ceilalti.

—    Vede cineva vreun motiv pentru care Edgar nu ar putea sa vorbeasca?

Tacere, asa cum ma asteptam.

—    Desigur ca nu exista! le spun. Daca pasarea din poezie, a domnului aid de fata, poate spune nevermore dupa nevermore, el, el de ce n-ar putea?
Ma rotesc pe calcaie 360 de grade si privesc in jurul meu, pana ajung, usor ametita, in pozitia initiala.
 
Sunt zeci de mii de oameni acum cu mine. Mai precis 56. 814, numarati. Zed de mii de umanoizi, ca sa le zic asa, care au iubit, au trait, au inselat si au murit! Zed de mii de homo sapiens, o spede din care astazi mai sunt doar doi. Iar eu am onoarea sa fiu unul dintre ei...